|
ricutza,
nu ma refeream la cei care scriu "reviewuri pentru blogguri sau cronici in ziare".
acolo pot sa scrie cat vor, si cu cat mai mult talent. Si nu vorbesc nici de cei consacrati prin zeci de lucrari, care au bunul simt sa se autoinstruiasca daca tot vor sa fie numiti specialisti.
vorbeam de momentul in care unii, din "niste cronicari" de film sunt avansati la statutul de "critici de film", titulatura tot mai frecventa si mai aleatoare. Si mai ales de momentul in care sunt asezati in pozitii de decizie, in juriu CNC sau altele. Cand deja intervin activ, prin votul lor, in mersul cinematografiei, cand isi asuma niste hotarari importante, care filme se vor face, care nu.
Sa ne imaginam ca poate, daca votul lor era altfel, Catalin Cocris debuta in lung-metraj, Nemescu apuca sa faca si al doilea film iar Alex Maftei era la al 5-lea lung-metraj.
Nu vreau sa dau toata vina pe cronicari, normal, dar orice vot conteaza cand esti intr-un juriu. Iar statutul lor e foarte neclar: cine le hotaraste competenta? Ei nu-si pun intrebarea daca merita acea postura sau nu cumva e prea mult?
Nu poti practica medicina daca nu ai o diploma de specialitate, nici nu poti fi judecator in instanta. Poti insa avea pareri despre film si decide cine ce film va face si care film merita premiat... Lucru care poate fi la fel de grav cu a pune un diagnostic gresit sau a da o sentinta nedreapta. Cam despre asta e vorba.
|