Într-adevăr, delirul Ninei este împins la extrem şi apoi mai departe: vede un alter ego al ei, sexuală şi misterioasă, imagini sinistre în oglindă, halucinaţii, crimă, auto-mutilare, desene care prind viaţă ş.a.m.d. Într-adevăr, e kitsch, dar puţini regizori cred că l-au mai folosit atât de sugestiv şi eficient. Vedeniile Ninei aduc aminte destul de frapant de cele ale lui Betty / Diane din Mulholland Drive, dar şi de delirul grotesc din Le locataire, cu deosebirea că Aronofsky le conferă o anvergură şi un panaş vizual şi mai mari.
http://filmreporter.ro/cronica-de-fi...nta-black-swan