View Single Post
Old 17 Feb 2011, 16:02   #26
Dl.cinematic
Veteran
 
Dl.cinematic
 
Join Date: Nov 2010
Location: Bucuresti
Posts: 147
Originally Posted by Windom:
Filmul este un produs cultural care reflecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, anumite valori, mentalitati ale natiei care-l produce. Americanii sint niste visatori care mai vor inca sa creada in idealuri. Avind in spate una dintre cele mai rusinoase istorii, prefera sa "intoarca pagina", vorba lui Obama, to let bygones be bygones (cei care au vazut The American si au si priceput ceva din el, nu doar s-au uitat precum Homer Simpson la Itchy & Scratchy Show, au descoperit, probabil, o interesanta meditatie tocmai pe tema asta.) De aceea filme precum The American ii stau ca un os in git lui the American. Oamenii astia nu vor sa cotrobaiasca prin cotloane intunecate si pline de pinze de paianjen pentru a rememora ceva ce vor sa uite. Americanul vrea sa stea in lumina si sa se uite la The King's Speach. Care le vorbeste despre umanitate, bun simt, prietenie. Pentru ca le place sa se regaseasca in asemenea personaje, pentru ca le place sa se pacaleasca pe ei insisi. Pentru a avea puterea sa intoarca pagina si sa mearga mai departe...

Win, teoretic sunt de acord cu tine.
Aş vrea însă să fac două precizări...

1. filmul de care vorbim nu este american, nu? Din câte ştiu eu, e britanic. Dacă nu greşesc, pledoaria ta “anti”-americană nu se poate prevala de argumentul “valorilor, mentalităţilor naţiei care-l produce”. OK, no big deal. Dar, tocmai faptul că filmul e britanic iar concluziile se potrivesc ca o mănuşă publicului yankeu, cred că e cea mai bună dovadă că asistăm la un soi de “uniformizare” culturală, nu? Ideea pe care o propui tu, cum că un film e perceput diferit, după tipare specifice, de publicul fiecărei “naţii” mi se pare un pic prea îndrăzneaţă şi, deci, fals generalizatoare. Maximum-maximorum, nu cred că putem merge mai departe de simpla recunoaştere a faptului că publicul de film există (fie el american, român sau chinez...) şi reacţionează la anumite filme, într-un anumit context. Atât şi nimic mai mult. Personal, mi-e frică de o generalizare în care doar americanii ajung cu “faţa la zid”... Nu că mi-aş dori să-i apăr, dar pur şi simplu nu sunt singurii cărora le plac filme de genul ăsta...E din ce în ce mai clar, şi sper să fii de acord cu mine, că ideea de “cultură” (în sensul cel mai general, nu doar aia “kino”...!) a devenit doar un amalgam de valori, care de cele mai multe ori se bat cap în cap...Orice curajos care şi-ar propune să argumenteze, chiar şi în glumă, că ar mai exista vreun public (în situaţia noastră, tu ai arătat cu degetul spre cel american) care percepe un film într-o manieră omogenă, fără nuanţări şi, mai mult, cu aceeaşi “încântare” (sau după caz, “scârbă”...), nu poate fi decât cel mult...un curajos. Dar cred că în nciun caz nu ar avea dreptate!

2. americanii “încă mai vor să creadă în idealuri”, spui la un moment dat. Şi la capitolul ăsta aş dori să “combat”...Nu sunt singurii care vor asta...De fapt, ce încerci tu este să analizezi un caz particular (TKS), folosind o metodologie mult mai generală, de tip...antropologic! Din perspectivă antropologică, filmul trebuie să găsească cele mai bune modalităţi pentru a te implica şi a te seduce. Cum se realizează, concret, chestia asta? E simplu...Manipulând tiparele culturale, temele majore la care rezonează publicul, simbolurile pe care ei, spectatorii, le percep ca normale şi naturale. Te citez: “umanitate, bun simţ, prietenie”. Exact de asta au succes filmele turnate pe calapod “hollywoodian” (chiar dacă sunt, de fapt, britanice)...Pentru că ne “vând” valori universal valabile, stereotipii deloc nevinovate şi făcând asta, marchează big time la capitolul box-office, fie că asta se întâmplă în România sau America. Ei vând mituri, distribuie - asemenea unor comercianţi ambulanţi - valori îmbietoare şi uşor de digerat dar, în cele din urmă, imbecilizatoare. În felul ăsta, uriaşul aparat de marketing ne “târăşte” în sala de cinema şi culmea (!) de cele mai multe ori plecăm de-acolo într-o armonie totală cu noi înşine, demnă, mai degrabă, de instinctele animalice primare (uite osul, nu e osul!). Şi, de fapt, ce bun e osul....!

Last edited by Dl.cinematic : 18 Feb 2011 at 10:09.
Dl.cinematic is offline   Reply With Quote sendpm.gif