[Liviu-]

Cand vorbeam de apropierea de mediocritate n-am vrut sa insinuez ca nu-i un film bun, ci ca nu-i un film memorabil, fiind destinat inevitabil uitarii, a scufundarii in mediocritate... si asta foarte curand.

Cu Pitbull se pare ca am o parere diametral opusa cand e vorba de TKS vs TSN si in unele cazuri nu pot fi deloc de acord cu el. Atat timp cat i s-a postat aici cronica, chiar daca el s-a retras de pe forum, temporar sper, ma simt nevoit sa dau un mic raspuns unor puncte din cronica sa.

Originalitatea nu înseamnă neapărat a spune ceva nou, ci mai degrabă a spune lucruri cunoscute într-un mod nou.

Modul in care sunt spuse lucrurile nu-i de niciun fel nou, ba chiar destul de banal.

A fi imprevizibil nu înseamnă a-i oferi spectatorului ceva neaşteptat, ci a-i da ceea ce aşteaptă, dar într-un mod neaşteptat.

Nici aici nu vad care ar fi modul neasteptat... si chiar de ar fi neasteptat, nu-i deloc special.

E un film despre problemele de personalitate ale individului - fie el un rege sau un paria. Un film despre descoperirea eului, şi despre câştigarea credinţei în sine. Şi despre putere, cu faţetele şi dinamicile ei adesea inimaginabile. Despre relaţia mentor-discipol. Şi prietenie.

Problemele de personalitate sunt tratate destul de superficial. Doua vorbe despre trecutul patetic al regelui, cum a fost el cumva molestat... saracul, cum tatal sau e incapabil sa comunice cu el si cum fratele sau il ia peste picior din cauza defectului sau de vorbire, partial cauzat si de aceste doua personaje...sau mai degraba intretinut inca din perioada copilariei de ele. Da, intr-adevar, o adevarata drama. Si totul se rezolva prin increderea pe care i-o da un nimeni cu o inima mare. O poveste cu adevarat speciala, originala si extrem de profunda.

S-a si pus accentul pe forta regelui de a insufleti poporul, filmul mizand pe puterea de a stoarce lacrimi a acelui discurs final, care arata cum el isi infrunta teama, neincrederea in sine si reuseste sa biruie, de parca el insusi ar fi iesit pe campul de lupta. Toata miza filmului spre asta s-a indreptat si a fost un moment banal, iar regizorul a pus accent pe cat de important a fost discursul pentru rege, nu pentru oamenii de rand care aveau nevoie de suport, desi Hooper ne arata si cateva cadre cu poporul, sa nu uitam ca existau si ei, ca regele a avut si un public caruia sa i se adreseze.

Culmea e ca George nu e prezentat ca un personaj cu cine stie ce dileme existentiale, e caracterizat atat de simplu, un om cu o problema lingvistica si atat, la asta se rezuma intreaga lui drama, grija pentru popor pare una minora, desi ne arata putin si faptul ca-i pasa, ca altfel nu l-am putea compatimi si TKS n-ar mai fi principalul favorit la Oscar.

Daca filmul asta n-ar fi beneficiat de actorii pe care i-a avut (cand vine vorba de rolul lui Bonham Carter sunt de acord cu Pitt, nimic special) si de acele detalii tehnice bine realizate, ar fi putut fi inclus cu usurinta in grila Hallmark.