Vad ca discutiile s-au stins foarte repede in topicul asta, desi cred ca e cu usurinta unul din cele mai bune filme din 2009. Din pacate eu abia acum l-am vazut, dar cat ma bucur ca am facut-o
Pentru inceput trebuie sa continui ce a inceput Windom si sa ma revolt inutil, dar cu motive foarte bune, fata de imbecilitatea Academiei (pentru a cata oara?). Cred ca macar jumatate din filmele nominalizate ar fi putut fi inlocuite usor de A Single Man.
Eu nu am absolut nimic fata de lipsa de subtilitate a lui Ford, l-am luat ca un exercitiu stilistic foarte potrivit si, sper sa nu ma insel, chiar original. Nu stiu daca s-a mai jucat cineva cu paleta de culori in modul asta si chiar de ar fi facut-o, modul in care Ford insufleteste imaginea e incantator. Sa nu mai vorbesc de muzica extraordinara, probabil cel mai bun soundtrack din ultimii ani, iar modul in care o muleaza pe imagine il recomanda cel putin ca un maestru stilistic. De fapt filmul exceleaza in primul rand atunci cand vine vorba de stil, slow-motion folosit foarte bine cu o muzica magistrala pe fundal, cu schimbarea culorilor si prim-planuri foarte sugestive... pur si simplu poezie.
Lipsa de experienta pentru ca foloseste si combina atat de bine elementele astea? Blasfemie!
Ele fac filmul asta de o frumusete rara in cinematografie pentru ca povesti mai bune au fost si vor fi intotdeauna, dar sa nu se inteleaga ca filmul e slab narativ. Din contra, mi se pare o poveste destul de puternica, iar scena din final nu mi se pare nicidecum fortata, ci pur si simplu imprevizibila si incredibil de ironica. Dupa ce a planuit atat timp sinuciderea, exact in pragul de a o executa gaseste scaparea din trecut si un viitor mai putin sumbru, poate chiar fericit, dar ironia sortii e ca moare chiar in urma unui atac de cord, dupa ce atat timp a suferit de inima rea si dupa ce i s-a spus ca nu arata prea bine.
PS: O parte din soundtrack e compusa de Shigeru Umebayashi, responsabilul de muzica geniala din In the mood for love sau 2046, ba chiar unele scene in slow-motion m-au dus cu gandul la primul film asiatic. Au ceva din eleganta lui Wong Kar Wai uneori. Insa in filmul asta mi-au placut mai mult melodiile celuilalt compozitor, Abel Korzeniowski. De fapt de 2 zile numai soundrack-ul filmului il ascult
LE: Topicul asta n-ar fi trebuit sa fie la "Acum pe ecrane"? Inteleg ca nu o fi rulat la noi, dar nu-i singurul. Plus ca nu prea e "in general", ci strict despre un film.