[marius_em]

Sa credem in Dumnezeu sau sa NU credem?
Eu raspund cu citat al unui mare om;"Mai bine sa crezi si sa nu existe,decat sa nu crezi si sa existe".

Pariul lui Pascal. Plecat de la o pozitie de agnostic, folosind un rationament pragmatic, egoist, contrar oarecum doctrinei crestine, ajungand la credinta, sau mai degraba incercand sa justifice rational credinta.

Pascal a fost prin excelenta un agnostic, incertitudinea fiind centrul filosofiei sale, insa a considerat ca e pe o pozitie pierzatoare, si ca trebuie sa aleaga pentru a castiga. Conform rationamentului sau, atractiv de altfel, decizia e mai buna decat incertitudinea, in orice sens ar fi fost ea. Cu toate astea, daca rationamentului in sine, mecanismului logic nu i se pot gasi hibe dpdv rational, criticile apar in privinta datelor de intrare, in privinta premiselor de la care porneste.

Adica sa spui ca nu pierzi nimic daca tu crezi ca D-zeu exista, si iti traiesti viata cu aceasta credinta, si totusi D-zeu nu exista, e o regula ce poate i s-a potrivit lui Pascal, punctual. El suferind de ipohondrie, filisofia asta i-a convenit. Chiar si asa, si Pascal a vazut acest pariu ca pe o alegere intre ratiune si fericire, recomandand adormirea intelectului prin participarea la toate ritualurile ce implica credinta in D-zeu, adica mersul al biserica, impartasania, etc.
Ori tocmai asta inseamna un compromis, un sacrificiu, inseamna sa pui ratiunea in plan secund, sa depui efort, sa investesti timp cu gandul la un castig incert.

Premisa de la care porneste e ca daca exista D-zeu si tu crezi, vei castiga o viata infinita. Insa sunt si aici riscuri. In care D-zeu sa crezi? Si chiar daca l-ai nimerit pe cel corect, nu e de ajuns, urmeaza o serie de reguli pe care trebuie sa le respecti, reguli de conduita. Si aici, e incert ca sunt mai multe religii ce cred in acelasi D-zeu, care reguli de conduita? Atentie nu neapearat de moralitate, care se subinteleg, plecand de la premisa ca omul care isi pune problema daca sa creada sau nu, e un om ce are si a respectat in viata sa niste principii.

Astfel, folosind acelasi mecanism rational, putem reformula pariul lui Pascal:
Daca D-zeu nu exista, si tu crezi ca exista, ai mai multe de pierdut, decat daca el exista, si tu nu crezi.

Depinde pe ce pui accentul, pe riscuri, sau pe potentiale castiguri. Pe ce ai in mana, sau pe vrabia de pe gard.

In orice caz, incertitudinea reapare.