|
Liviule in filmul cu Al Pacino avem doua viziuni ireconciliabile.Partea crestina (religioasa) :viata nu ne apartine ci este un cadou de la divinitate.Putem sa facem ce vrem cu ea ( chiar sa ne sinucidem ) dar la sfirsit trebuie sa o prezentam la garderoba si sa dam socoteala gestiunii.In acesta viata suferinta nu este un accident sau o eroare (de programare ) ci o componenta esentiala.Suferi pentru ca esti om si cu asta basta.
Viziunea seculara :viata este a noastra si putem sa facem cu ea ce vrem .Este prea grea sau nu ne place -ii punem stop.Nu exista rasplata /pedeapsa post mortem .Totul se intimpla aici si acum(hic et nunc ).Suferinta nu are nimic trancedental in ea ci este doar un accident de parcurs ,o eroare de pilotaj sa programare (genetica ).
Discutiile pot dura la nesfirsit intre cele doua optiuni dar eu propun o solutie romaneasca (de mijloc ca de obicei ) care sa reconcilieze ambele tabere:Sistemul sanitar romanesc.Aparent pretuieste viata dar te omoara cu zile. Sa profitam de acesta nisa si sa dezvoltam turismul de eutanasiat. Te internezi intr-o clinica de la noi si dupa citeva zile pleci intre 4 scinduri. Daca elvetienii pot ( clinica Dignitas ) noi de ce sa nu punem mina pe niste banuti.Avem doar o traditie indelungata in ''vindecarea '' definitiva .
|