|
Si eu l-am vazut de curand si intr-adevar se completeaza foarte bine cu Winter's Bone. Personal mi-a placut mai mult Animal Kingdom, dar mi se par apropiate ca valoare, asa ca poate e mai mult o chestie de gusturi. Finalul m-a luat putin prin surprindere, dar a completat perfect atmosfera de pe tot parcursul filmului. Titlul nu poate fi mai potrivit de atat, oamenii mai normali din film pot fi numarati pe degetele unei singure maini...
Un alt film vazut de curand e You don't know Jack. Ce dor imi era sa-l vad pe Pacino serios din nou intr-un film fara pretentii de box office (nici nu avea cum pana la urma avand in vedere ca a iesit direct pe ecranul mic). Povestea e una extrem de sensibila si bazata pe un caz real, anume sinuciderea asistata in cazul persoanelor cu o boala ce face viata imposibila de trait. Mi-ar fi placut sa vad un Pacino ceva mai taios, asa cum il stiam, dar aici a fost mai cuminte, probabil si pentru ca asa ii cerea rolul. Am mai vazut un Pacino mult imbatranit, iar aici chiar sper ca e din cauza rolului. Filmul e destul de simplu, nu pare sa aiba pretentii prea mari in ciuda faptului ca pune in discutie o tema atat de sensibila. Pe langa tema principala, sau mai degraba chiar datorita temei principale, se subliniaza si incompatibilitatea religiei cu omul modern.
"Ignorant: Have you no religion? Have you no God?
Jack Kevorkian: Oh, I do, lady, I have a religion, his name is Bach. Johann Sebastian Bach. And at least my God isn't an invented one."
Am inlocuit numele primului personaj din dialog cu unul ceva mai definitoriu. Mi-am permis asta pentru ca persoanele respective, din genul "brainless religious people", comparau uciderea tuturor oamenilor aflati in situatii de handicap cu cea a uciderii oamenilor a caror suferinta face viata insuportabila. In grupul respectiv se observa si o persoana in scaunul cu rotile tinand o pancarta pe care scrie "Please don't kill me".
O alta comparatie extrem de deplasata are loc in sala de judecata. Procurorul aseamana eutanasierea cu genocidul, desigur fara a preciza faptul ca se face cu acordul "beneficiarului", moment in care il vedem pe Al Pacino sarind in sus in mijlocul tribunalului. Din pacate imaginea respectiva ni-l arata pe Pacino din spate, fara sa-i vedem fata alteori memorabila in astfel de momente. Ramane insa unul din momentele cele mai puternice ale unui film de o intensitate nu prea mare, dar care poate starni uneori sentimentul de profund dezgust, fie pentru Jack, fie pentru cei care i se impotrivesc, depinzand de propriile noastre convingeri.
|