[marius_em]

Da, a fost o revelatie nu doar rolul lui Rebengiuc, dar si felul in care mereu s-a accentuat diferenta intre nostalgia generatiei veterane, si (vreau sa spun indiferenta, dar poate e prea dur) nonsalanta generatiilor mai tinere cu privire la sacrificiile din trecut. Scena de final e de o incarcatura emotionala extraordinara. El, conservator, patriot, pana la nationalism, copiii detasati, instrainati (faptul ca nevasta e de culoare tocmai asta vrea sa evidentieze), nepasatori la o medalie ce pentru ei e doar o bucata de metal, iar pentru Ion Ion e un sens al vietii sale. Dar si resemnarea sa, cum lasa copilul sa se joace cu medalia, temandu-se sa nu o piarda, dar in acelasi timp zambind patern, e o metafora puternica a conditie umane, a batranului ce isi da seama ca vremea sa a trecut, iar copiii nu trebuie impovorati cu trecutul sau.
Extraordinar film, aproape de perfectiune.