Originally Posted by danonino:
Originally Posted by copila_satanista:
Idealul tau in viata?  |
Sa spunem ca sunt necesare supravietuirii in aceasta lume.
|
Daca aceste trasaturi negative nu s-ar fi manifestat pe pamant in primul rand, acum tu nu ai vorbi despre supravietuirea in lume, ci pur si simplu despre existenta ta. Cand nu exista nici ura, nici invidie, nici egoism, grija ta este cea de
a trai, nu de
a supravietui.
Intr-adevar, cateodata am impresia ca Dumnezeu doarme sau e orb, fiindca sunt oameni care au totul fara sa merite, iar altii nu au nimic si merita tot. Cel care a spus ca in viata asta fiecare primeste ceea ce merita, in mod evident nu a dus vreodata lipsa de ceva. Altfel, cum ai putea sa ii spui unui copil care doarme intr-un pat de carton ca are ceea ce merita? Cum ai putea sa ii spui unei familii care are ca acoperis cerul instelat, ca are ceea ce merita? Cum ai putea sa ii spui unei mame care isi ingroapa copilul ca a primit ceea ce a meritat?
De multe ori il acuz pe Dumnezeu poate nedrept - nu pentru ca as crede ca de la el vin relele, ci pentru ca nu face nimic pentru a le opri. Cel mai mult ii "reprosez" de ce a permis ca anumite lucruri sa se intample. Cred ca omul in mare parte isi face norocul cu mana sa, dar in unele situatii... este mai presus de el. Dar da, de cele mai multe ori, noi insine suntem responsabili de ceea ce se intampla in lume, insa ne concentram prea mult pe efecte: acolo s-a intamplat aia, dincolo aia si uitam ca toate pornesc de la cauza, adica de la noi. Noi suntem cauza si e timpul sa ne schimbam noi insine, ca sa putem schimba lumea in care traim. Toleranta e unul dintre cuvintele-cheie.