Originally Posted by Pitbull:
|
Afirmatia lui A.L.S. a fost nedelicatä (ca de-atâtea ori), dar adeväratä.
Iar atitudinea lui Brâncusi, admirabilä de altfel, e sentimentalä si personalä - atât.
Hai sä le däm maselor Proust, Dostoiveski, Kundera, Bulgakov, Faulkner.
Hai sä le däm "Citizen Kane", "Stalker", "Blowup", "8 1/2", "Persona".
Acolo sä vezi cäscäturi, huiduieli si "Bäää, duce-ti-vä-n pizdele mä-tii cu cäcaturile astea, si dati-ne un Florin Salam ca lumea!"
Mäcar operele lui Brâncusi erau din piaträ si bronz - sic cu toate astea... guess what? Masa Celor 12 Apostoli e plinä de ciobituri!
Asa cä mai usor cu gregarismele si poezioarele.
Iar adevärul nu jigneste - face doar dusuri reci prostiei calde.
|
Pit, cred ca gresesti si afirmatia aia cum ca publicul e jos si critica e sus e urmarea unui gol de public imens. Nu mai zic ca oamenii inca isi mai rup de la gura sa-si ia o carte, sa mearga la un spectacol, adica aia care o faceau cu mai putine eforturi acum 20 de ani, dar acum au renuntat incet-incet la film si in special la filmul romanesc. Erau vremuri cind publicul era altul, cel de care vorbesc eu, o sa-mi spui ca era asa pentru ca nu exista concurenta, deci publicul inghitea ce i se dadea, dar eu zic ca inghitea mai usor sau mai scuipa ceva ce nu-i placea si atunci.
Ce am vrut sa-ti spun, experienta personala la Calauza, vazut pentru prima data intr-un cinematograf de provincie dupa 83-84, dar nu-mi amintesc exact anul. Sala era ticsita, nu aveai loc sa arunci un ac, stiu ca pe vremea aia era fobia aia cu paduchii
in scoala, mi-amintesc ca mi-era teama ca-n inghesuiala aia or sa se prinda ceva paduchi pe capu meu.
Film romanesc care a placut publicului: Buletin de Bucuresti. Poate sint naiva, poate eram copila cind l-am vazut, dar l-am revazut de mai multe ori si de fiecare data mi-a placut. E un film cu picioarele pe pamint, cu ceva schiopatari, dar pe ansamblu o comedie placuta. Zic de el si nu de altele pe care eu nu le-am apucat in cimatografe, doar la TV. Cind am vrut sa-l vad mi-a fost imposibil sa-l vad in orasul meu, asa ca l-am convins pe tata sa-l vedem in Bucuresti
Singurul cinema in care mai rula, era in fundu Ferentarilor, am stat putin stresata in sala, plina de tigani, da plina si filmul rula de multe luni in Bucuresti iar pe vremea aia, ca si acum de altfel, nu prea se tinea cont de incasari, de cerinte, filmul rula un nr de saptamini, se muta de la un cinema la altul si gata. Cred ca un subiect de genul Buletinului, intr-o nota comica inca ar atrage publicul.
De fapt filmele care-mi plac din cinema-ul european/est european actual sint filme simple, cu nota comica, care-ti lasa si o portita deschisa spre un subiect mai serios si cred ca astea ar fi filmele de care are nevoie si cinema-ul romanesc, fara tragisme si mahalagisme inutile, povesti simple dar inghegate si nascute din realitate. Nu stiu cum fac cehii, chiar bulgarii ca mi se pare mai real ce vad in filmele lor. Cineastii nostri vor sa scrie roluri de "opera"-grele, profunde cind de fapt publicului i-a placut intotdeauna mai mult opereta.