Am sunat un producätor profesionist si ne-am lämurit.
Pentru un film realizat pe baza unor materiale deja existente (imagini de arhivä, transpunere de pe magnetic sau digital, etc.), cu o duratä de trei ore, capitolul "peliculä" (adicä pelicula propriu-zisä, laboratorul, etc.), doar pentru copia etalon, acoperä cam 80.000 de euros si ceva. In functie de rata de schimb, bate spre 350.000 RON.
Copiile urmätoare sunt mai ieftine
Mai punem câteva cópii de difuzare suportate de producätor (cel putin una, pentru festivaluri, oferte cätre distribuitori, etc. - ulterior, distribuitorul îsi poate asuma el costurile altor cópii), si ne situäm tot mai aproape de 500.000 RON.
La astea, se adaugä drepturile de folosire a imaginilor, si mizilicurile: studioul de post-procesare, salariile, onorariile, etc.
550.000 RON e o sumä absolut decentä - nici umflatä, nici säräcäcioasä.
(Da, benzina pânä la Jilava... Asta-i ca si cum as zice eu cä mä duc mâine dup-amiazä pânä-n Noua Zeelandä si-napoi, cu trotineta...)
Am o rugäminte: pafaristii sä se abtinä. (Scuza cä se cred pedinäuntristi nu se acceptä.)
Deci, am rezolvat-o si pe asta.
Alte strâmbe, alte aberatii?
Hai, cä sigur se mai poate!
|