|
bai, ce sa o mai dam dupa piersic?
viata e scurta si nu merita sa o risipim pupand in dorsal pe toti impostorii.
pai daca am ajuns sa ne cracanam sub orgasmul revelatiei pe nume andrei ujica, apoi suntem niste oameni bolnavi.
dar problema nu e ujica, el e doar cireasa de pe tort.
e prilejul unei explozii de cronici aplaudace.
poate ca fantoma lui ceausescu genereaza acest reflex, cine stie?
a stiut ujica pe ce se mizeze!
va inchipuiti ca un film care l-ar avea in centrul atentie pe ceausescu ar da gres?
e o strategie de marketing foarte bine pusa la punct.
problema e alta.
mujica ca mujica, problema e ce facem cu criticii nostri, nene?
prosternarea asta cvasiunanim e un simptom naspa pentru cronicarii nostri de film.
o breasla foarte subtire ca substanta intelectuala, sa recunoastem.
uite, nu o sa fiu atat de ipocrit incat sa nu recunosc bagajul intelectual al lui mihnea columbeanu (aka pitbull).
sau al lui Alex Leo Serban, care, orice s-ar spune, e uns cu toate alifiile (haha, chiar asa, la figurat!). omul le simte, are zvac, mai baga niste englezisme, niste frantuzisme, niste citate, niste figuri abracadabrante si tot iti scoate o cronica din care jumate e despre film, jumate e exibitionism a ceea ce a mai citit el.
dar merge, se descurca, fie ca e in Libertatea (adica fix pentru publicul pe care-l injura, zicand ca e "jos", fie ca a fost in Dilema Veche, pentru un public care o ia, in general, sus).
nu discutam placerile astea, daca iese banul, nu e de refuzat!
discutam doar despre constiinta acestor oameni.
de starea aia, de amurgul zilei, in care si pitbulll, si ALS, se uita in oglinda si se intreaba: "astazi am fost sinceri cu noi insine? suntem impacati cu ceea ce am scris?"
pe mine raspunsul asta ma intereseaza.
|