Astazi sunt la moda neurostiintele care interpreteaza toate actiunile umane ca fiind produse de reactiile chimice din creierasul nostru .Am vazut pe NATGEO un documentar despre LSD si iata ce am invatat :creierul primeste miliarde de biti de informatie dar capacitatea lui de procesare este mult mai redusa si de aceea el cenzureaza si oculteaza realitatea oferindu-ne doar o mica fractie din ceea ce se intimpla in jurul nostru .Cind apare o noutate ( o situatie pe care mititelu' n-o poate recunoaste ) creierasul nostru incearca s-o raporteze la situatiile asemanatoare de care s-a mai lovit. De aici si prejudecatile ( judeci un caz nou dupa niste date vechi ) cazurile de deja vu (ti se pare ca ai mai trait situatia respectiva ) si cautarea constanta de vechi modele in care sa incadrezi noutatea.
Poate ca exemplul asta este bun si in arta :orice noutate ( reala ) este mai intai clasata in diverse curente ,valuri ,scoli artistice si apoi etichetata.Asa apar interpretarile fanteziste ale actului artistic pentru ca fiecare incadreaza ceea ce a vazut in propria lui grila existentiala.Cam ceea ce scria si nenea ala pe care-l chema Kant .Istoria(personala ) ne trage mereu de mineca .
Daca vrem sa depasim acest mod de gindire trebuie sa gindim precum Nietzsche pentru care ''asemanator nu insemna identic " dar lenea din creieras ,potecile batatorite si ideile bine mestecate de altii (si digerate de noi ) ne vor impiedica mereu .
Pe acesta tema de citit ;Nassim Nicholas Taleb ''Lebada Neagra.Impactul foarte putin probabilului ''la Curtea Veche
|