Dragä Luiza,
Mä bucur mult cä te reväd, chiar si în aceste împrejuräri - virtuale si tarate de animozitäti pentru care nici unul dintre noi nu poartä vreo vinä.
Imi aduc aminte cu drag de numeroasele ocazii când te întâlneam, în vila din Dobrogei - într-o vreme când, firesc, precepeai lumea din jur conform acelei vârste fragede. Evident, datoritä diferentei de vârstä care-mi dädea posibilitatea sä te tin în brate sau sä te joc pe genunchi, eu vedeam (si, mai ales, întelegeam) cu totul altfel lumea din jur.
Te felicit pentru pretuirea pe care o porti familiei, si te asigur cä se îngemäneazä cu valoarea pusä de mine pe institutia la fel de nobilä a prieteniei. Nu mä îndoiesc cä ai fi neiertätoare cu orice trädare din partea unei rude apropiate.
Competentele tale cunostinte de psihologie îmi amintesc de o bunä prietenä cu aceeasi profesie - care, dupä o discutie în care criticam cu maximä severitate, în plan atât uman, cât si profesional, o veche cunostintä din domeniu, a remarcat: "O înversunare atât de nemiloasä nu poate proveni decât dintr-o mare iubire trädatä...! Te-am citit bine?
"
Evident, mä citise ca pe-o carte deschisä.
(Lucru firesc:
este psiholog.)
Regret sincer cä te-am ränit cu radiografia de mai sus, cu atât mai mult cu cât de data asta formula "adevärul doare", desi valabilä în fond, e inaplicabilä în plan moral - fiind vorba de un adevär care pe tine nu te implicä absolut cu nimic, având în vedere vârsta pe care o aveai în perioada 1980-1986...
Te rog sä-i transmiti sincere salutäri Corneliei,
Mihnea aka Pitbull