Originally Posted by dragonfly_drk:
|
cateodata chiar stau si ma gandesc cat de greu poate fi sa fi critic de film. pentru ca ajungi intr-un final sa nu te mai bucuri cu adevarat de film (...)
|
Dimpotrivä.
Ajungi sä te bucuri de el în moduri nebänuite.
E unul dintre motivele pentru care explic atâta, si insist asa de mult pe educatia cinefilä - ca sä ajut cât mai multi iubitori de film sä ajungä la acele bucurii supreme ale cunoscätorilor.
Ieri, am proiectat la curs
"Citizen Kane". De fiecare datä, îl väd cu ochii în lacrimi de la început si pânä la sfârsit - si nu e deloc un film sentimental, la nici un nivel! E lucid, täios, crud. Ceea ce mä emotioneazä atât de mult e pur si simplu geniul lui artistic.
Dacä as vedea deodatä un film nou la fel de bun, nu m-as mira sä mor de fericire (la propriu!)
Deocamdatä, anticipez proiectiile viitoare:
"Piesä neterminatä...", "Otto e mezzo", "Blowup", «L'Année dernière a Marienbad», "Andrei Rubliov"... (tot filme pe care în adolescentä, când eram abia la începuturile formärii mele, le urmäream greu, cäznit, înfruntându-mi cäscaturile si întrebându-le când dracu' au sä-mi si placä; iar acum, mi-s dätätoare de orgasme. Mä rog, intelectuale - da' tot orgasme!)