Multumesc pentru raspuns, ai adus si lamuriri, dar mi-ai ridicat si cateva mingi la fileu, si nu ma pot abtine, sper sa nu te superi.
Partea cu canibalii era un exemplu extrem pentru a demonstra relativitatea conceptelor de bine si rau. Binele pentru un canibal, nu e binele tau. Ergo, omul nu se naste nici bun, nici rau, ci devine bun sau rau, si asta e relativ, e bun pentru unii, e rau pentru altii. Depinde de sistemul de valori la care se raporteaza. Pana la urma asta inseamna bun, sa respecti un set de reguli de comportament social, sa respecti cele 10 porunci, de exemplu.
Quote:
|
Omul niciodata nu e multumit sa afle putin cate putin si setea asta de cunoastere, lipsa asta de rabdare il orbeste, transformandu-se intr-o obsesie. Vrea sa stie acum de ce e aia asa si cum se face cealalta chestie si cand intr-un final gaseste un prim raspuns, se foloseste imediat de el ca sa-si satisfaca nevoile, fara a se mai gandi la consecinte.
|
Ai descris mecanismul religiei nu al stiintei. Stiinta tocmai asta face, propune solutii in timp, in generatii, raspunsuri partiale si diverse. Sa te dedici stiintei, cunoasterii, inseamna sa muncesti in folosul generatiilor viitoare. Religia a propus o solutie imediata, o solutie unificata si absoluta pentru toate misterele, o solutie ce nu necesita efort, D-zeu. E un panaceu pentru toate fobiile omului. In timp ce stiinta a pornit de la lucruri reale, palpabile, inaintand spre lucruri ce pareau la un moment dat inefabile, religia a parcurs exact drumul invers, a definit mai intai inefabilul penru a explica palpabilul.
Si ce am explicat si posturile anterioare, problema mea e cum prioritizam cele doua, nu neaparat sa excludem una si sa ne dedicam total alteia. Pe mine asta ma scoate din sarite, mai ales in Romania. Prioritatea numarul unu, daca ne pasa de noi, si de copiii nostri ar trebui sa fie educatia si cercetarea. In schimb, noi construim biserica langa biserica.