[buticut]

Cred ca il amuza pe Univers felul cum ne omoram intre noi, omul fiind o creatie cu care nu te poti mandri.

Toti oamenii sunt buni in esenta. Devin rai pentru ca uita de ea, pentru ca uita de valorile cu care au fost inzestrati. Nu cred ca exista "bad seeds". Omul este o creatie complexa; evident sunt specimene care ne fac sa ne fie rusine de ceea ce suntem, dar la viata mea am apucat sa cunosc oameni deosebiti, speciali, care m-au facut sa cred ca maybe there is a hope after all.

Sa ne revenim, noi nu suntem centrul universului, nu suntem nici macar centrul sistemului din care facem parte. Suntem doar niste papagali minusculi de care universul se poate dispensa cu mare lejeritate, poate chiar nici nu va observa acest lucru.

Ba da, suntem, insa nu luati ca indivizi, ci toti impreuna, ca un grup imens, suntem cetateni ai planetei. Bine, asta cel putin pana descoperim alte forme de viata superioare . Independent de ce fiinte se mai gasesc prin spatiu insa, avem rostul nostru in lume si crede-ma ca ni s-ar simti lipsa. Ne facem simtita prezenta, desi nu mereu for the right reasons, dar si absenta noastra ar fi simtita. Fara noi i-ar merge probabil mai bine planetei, dar ce s-ar alege de tot ce-am construit si tot ce-am lasat in urma?

"Stim bine acum ca ceea ce nu se vede nu inseamna ca nu exista…"


Wow! Crede si nu cerceta. Acum in alt ambalaj.
Cuvinte multe. Aspect pompos. Nici o substanta.

Apropo de asta, mai e o vorba simpatica pe care am auzit-o candva. <i><b>How can you make the invisible visible? You take it away.</b></i>

"Crede si nu cerceta" a avut initial o forma diferita: "Nu intreba! Crede si credinta te va salva!". E o mica-mare diferenta intre ele, dar in principiu sunt valide ambele exprimari, desi mentionate in contexte diferite. I mean...look at us! Tocmai datorita setei noastre de cunoastere ajungem sa distrugem mai tot ce atingem. Daca ne referim doar la Crestinism, care e rostul de a pune intrebari, daca oricum ori nu am intelege raspunsurile, ori nu ne-ar satisface? Daca toata viata punem intrebari, la un moment dat o sa constatam ca viata a trecut pe langa noi in timp ce noi asteptam sa ne vina raspunsurile. Cum spunea si Blaga, cunoasterea trebuie facuta mai mult prin "intermediul" iubirii, decat prin cercetare, fiindca misterele odata descoperite isi pierd farmecul. Cand vorbim de Dumnezeu, e greu sa primim raspunsuri 100% rationale, concrete si obiective, pentru ca El tine mai mult de simtire, decat de ratiune. It's all about how you feel God si tot ce e legat de sentimente are o oarecare doza de subiectivitate. Multi cred ca prin faptul de a nu pune intrebari, Crestinii ne indemnau la ignoranta, dar de fapt vroiau sa ne faca un bine, spunandu-ne sa nu pierdem timpul . Acum mai in serios, e ca atunci cand incerci sa ii explici cuiva de ce il iubesti. You just feel it....poti sa cauti cuvinte mai mult sau mai putin potrivite, dar in cele din urma nu o sa poti da un raspuns exact.

Eu simt ca exista un Dumnezeu si vreau sa cred ca exista. Ma mai "cert" cu el, ii mai contest deciziile, il mai consider orb, dar cu toate acestea credinta nu mi se clatina. Exact, doar pentru ca nu il vedem nu inseamna ca nu exista. Faptul ca nu l-am vazut sau ca nu am auzit vreodata o voce din Cer sau mai stiu eu de unde o pun pe seama ca I'm not worthy. Oricum ce s-ar schimba daca l-am vedea? Ne-ar face asta sa fim mai buni? Poate ca ne-am converti toti la Crestinism, dar asta nu inseamna ca ne-am si comporta ca atare.

Supravietuirea e scopul omului. Amanarea mortii. Atat. Noi suntem niste animale, si ca la orice animale, instinctul primeaza. Avem si constiinta, dar instinctul e decisiv.
Omul este un animal. El se naste, el moare.

Intre "nastere" si "moarte" exista ceva...destul de important. Viata. Viata nu porneste de indata ce te nasti, ci de indata ce constientizezi care este misiunea ta in aceasta lume - cea de a imprastia iubirea peste tot. Suna siropos, dar iubirea este scopul suprem; atata timp cat o dai si o primesti, ai viata. Din momentul in care vei inceta sa o mai faci, vei fi mort in timp ce esti viu. Iubirea e ceva atat de simplu, ai mereu acces la ea, e o resursa inepuizabila si totusi noi fugim uneori dupa orizonturi. Omul nu este un animal. Daca tu te consideri unul, cum ar spune Bale, OOOOOOOOOOOOOOOH GOOD FOR YOU! Lumea e plina de oameni violenti, care se comporta ca niste animale, asa cum consideri tu (well, sort of), dar e injusta o generalizare atat de grosolana. Generalizarea ca "Romanii sunt niste hoti" e copil mic pe langa a ta. In unele cazuri ar fi chiar o jignire pentru animale sa ne comparam cu ele, fiindca de multe ori dau dovada de mai multa bunavointa decat noi. Daca tu te consideri un animal care are doar instincte...animalice, treaba ta. Well, at least I know you wouldn't be a corpse in bed , nu ca m-ar interesa prea tare. Apropo, ce animal esti? Dinozaur?

Singurul lucru de care suntem siguri, ca se va intampla dupa moarte, este transformarea noastra in petrol. Acelasi lucru il patesc si caprioarele, cerbii etc.

No shit? O sa dea peste aur negru si se vor face milionari cei care iti vor descoperi locul de veci.

Un om este bun cu altii mai slabi ca el, doar daca vrea, daca ii este mila de cei slabi, daca se simte superior celorlalti.
Din frica/lasitate, un om slab este bun cu unul puternic.
Natura umana nu e formata din clisee, din codul bunelor maniere. Nu e buna.

Eu sunt buna cu toti cei cu care consider ca trebuie sa ma comport ca atare si care nu mi-au facut vreodata rau intentionat. Nici nu ma gandesc daca persoana e slaba sau puternica. Cine decide asta anyway si pe ce criterii? Muschi? Bani? Banii conteaza, dar nu DOAR banii conteaza . Eu pur si simplu ofer prietenia mea tuturor celor interesati de ea...asta cu omul slab/puternic e bullshit. Daca se intampla ca din frica/lasitate, un om slab sa fie bun cu unul puternic, adica pe scurt, sa-l pupe in cur, asta nu se numeste bunatate, nici nu este vreo virtute, ci doar lipsa de boase. Cum am mai spus, natura umana este "imaculata" - in cursul vietii insa, omul ajunge sa o "pateze" mai mult sau mai putin.


Uimitor cat de superficiali pot fi unii. Cine i-a dat drumul Brontozaurului asta de Danonino? Big mistake. Ar trebui trimis inapoi in perioada jurassica.

PS: Sper ca are ceva logica ceea ce am scris, e iar ora cand creierul mi-e in stand-by. De ce scriu la ora asta? Nu intrebati! Just believe .