Quote:
|
În interviuri, Muntean mărturiseşte că povestea l-a tentat din cauza personajului masculin, "îndrăgostit de două femei". Sinopsisurile din presă tot aici bat. După cearta lor conjugală, cred că este imposibil să nu rămâi cu întrebarea - unde este dragostea sa pentru soţie? Paul (Brănescu) îi spune totul din senin, o lasă să absoarbă şocul cu câteva priviri pierdute (regret? simplă conştiinţă vinovată?), după care rămâne implacabil la durerea ei, care ţâşneşte din ce în ce mai repede, ca sângele dintr-o rană proaspătă. Ea încearcă să-l stimuleze, cerându-i la un moment dat să "îi explice" fetiţei "că tatăl ei nu o mai iubeşte pe mama" - este un evident strigăt după ajutor, pe care soţul îl ignoră total. Unde e pasiunea sau, măcar, unde sunt rămăşiţele pasiunii? Recurge la obişnuitele clişee ("Crede-mă că şi eu sunt făcut bucăţi" etc) dar, din perspectiva sa, scandalul nu e străbătut de nicio undă amară a despărţirii de după un deceniu de convieţuire. E un personaj un pic sinistru, însă nu ştiu cât de sinistru l-au vrut Muntean împreună cu scenariştii Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu. Aşa a fost construit de cei trei sau e pur şi simplu o inconsistenţă între execuţie şi intenţiile lui Muntean?
|
nu cred ca e vorba de-a a fi indragostit de amandoua.
mai degraba" indragostitul de amanta isi iubeste nevasta", asa cum o poate iubi dupa 10 ani.
faptul ca sotul nu-si arata regretul nu mi se pare ceva ciudat, din contra, orice incercare a lui de a justifica gestul sau de a o compatimi, spunandu-i de exemplu:"uite,am petrecut impreuna cei mai misto ani din viata"..sau sa-i ceara iertare ploconindu-se in fata ei, ar fi fost nedemn pentru el si tocmai de aceea,cred ca Muntean a procedat corect.
de-aici si pana a afirma ca personajul e "sinistru" e cale lunga, parerea mea..mai ales ca tocmai pe fondul zbuciumului lui interior se accentueaza drama,deci se consuma dar nu arata..incearca sa evite explicatiile unei situatii penibile(generata tot de el),atata tot.