Povestea broscutei
Intr-o zi de vara, un grup de broscute se plimbau vesele printr-o padure si la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o prapastie foarte adanca. Toate celelalte broscute s-au strans în jurul prapastiei si priveau cu mirare la adancimea acesteia. Erau convinse ca cele doua broscute nu aveau nici cea mai mica sansa sa iasa de acolo.
"Sunteti ca si moarte, nici nu are rost sa va chinuiti, este prea adanca groapa, opriti-va ca sariti deageaba, o sa alunecati si o sa muriti" - erau comentariile ce veneau din partea grupului.
Cele doua broscute incercau sa sara din rasputeri pana cand, in cele din urma, una dintre broscute a deznadajduit, dand crezare vorbelor si a renuntat, cazand descurajata si a murit.
Cealalta broscuta insa, a continuat sa sara cat de tare o tineau piciorusele. Cele de pe margine strigau la ea sa se opreasca, sa-si curme suferinta, mai bine sa moara. Ea, dimpotriva, sarea tot mai sus si tot mai tare si.... - iata ca a reusit sa iasa din prapastie!
Broscutele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare si au intrebat-o : “Nu ne-ai auzit? Noi tot ti-am spus sa renunti dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reusit sa iesi din groapa aceasta atat de mare?”S-a dovedit insa ca broscuta aceea era surda. In tot acest timp ea a crezut ca prietenele ei o incurajau.
Morala povestii:
In viata de cele mai multe ori si noi trebuie sa fim surzi la indemnurile gresite facute de cei care inteleg viata altfel decat noi.Nu trebuie sa ii ascultam pe cei ce ne descurajeaza ci trebuie sa continuam mai departe pe drumul nostru.