Originally Posted by gionloc:
eu cred ca in cazul anumitor filme - cum e si acesta, cum e felicia - lumea acorda foarte usor credit autorilor (regizori si scenaristi).
|
Cä existä oameni care reactioneazä asa, nu încape nici o îndoialä.
In ceea ce mä priveste, la
"Felicia..." eram pornit sä nu-mi placä (din anumite motive personale nesemnificative si care nu-mi fac cinste). In prima parte, m-a läsat rece, si construiam deja în minte o analizä foarte criticä; treptat-treptat, m-a cucerit (nu prin vreo secventä anume; pur si simplu filmul, ca întreg, în curgerea lui). La sfârsit, deja întelegeam mult mai bine prima parte. A doua oarä, la premierä, l-am savurat.
O evolutie similarä am parcurs si la
"Marti..." (desi färä prejudecata negativä; dar, din motive nedefinite, îl asteptam cu un anume scepticism). Aici, secventa confruntärii a fost cea care a avut efectul de a mä lumina, dupä care am înteles retrospectiv si restul.
In principiu, mi se pare mai bun un film care mä "joacä" asa, decât unul care-mi place încä de la început. De altfel, vezi si mai jos.
Originally Posted by gionloc:
si treaba asta, cu a da credit, am observat-o in scrierea ta atunci cind spui ca a doua parte a filmului te-a facut sa reevaluezi prima parte, care ti s-a parut banala si trenanta.
|
Exact lucrul ästa mi s-a întâmplat, de-a lungul anilor, la nenumärate filme pe care nimeni nu le-ar putea contesta: Antonioni, Bergman, Tarkovski, Resnais - regisori adesea nespectaculari, lenti, dificili, subtili, care se devoaleazä foarte încet... La fiecare dintre ei pot cita cel putin câte un film care m-a scos din minti la început, iar acum îl ador.
Originally Posted by gionloc:
poate ca eu gresesc atunci cind stabilesc punctele de referinta (posibilele desfasurari ale povestii pe care o vad, cu accent si pe clipele ei care nu-s vizibile pe ecran si cu accent si pe realitatea exterioara proiectului; istoria cinematografiei).
|
Päi exact la asta m-am gândit si eu, când am încercat sä-ti descifrez paralelismul perceptiv.
Originally Posted by gionloc:
oricum, vom vedea peste citiva ani daca filmul acesta va fi retinut ca un moment cinematografic insemnat. eu nu cred ca va fi retinut.
|
Iar eu îti spun SIGUR cä nu! Nici nu e cazul! ALTELE sunt filmele românesti din ultimul deceniu care au asemenea valente.
"Marti, dupä Cräciun" nu are de ce sä fie un "moment însemnat" - este de ajuns cä-i doar un film foarte bun al unei perioade însemnate în ansamblul ei.