Imi iau la revedere de la acest topic, dandu-i cuvantul domnului profesor universitar doctor neurolog si psihiatru Dumitru Constantin-Dulcan, si reproducand aici un fragment din cartea “
Catre noi insine” (ed. Eikon, 2010). Sper ca imi veti aprecia micul efort de a trascrie personal aceste randuri intelegand de ce am considerat ca il merita.
Spor la lectura si intelegere deplina!
Viata este o experienta terestra a Spiritului. Este trecerea prin substanta a Spiritului etern pentru a invata sa-i depaseasca inerentele ei limitari. In acest sens, viata ne apare ca o ucenicie a Spiritului la scoala lumii concrete.
Prin om, viata este forma prin care Universul se exprima in cuvinte. Prin viata s-a interrupt tacerea minerala si s-a animat Universul.
Viata este un miracol prin care materia sub forma de substanta se perpetueeaza si se autoconserva pe durata unui destin.
Viata este forma de existenta rationala, inteligenta a materiei. Este ceea ce numim Dumnezeu pentru ca este singura sursa de emanatie a ratiunii in Univers.
Din punct de vedere stiintific, viata este o ordine in dezordine, o negentropie intr-un univers entropic.
Viata este prin esenta comunicare activa, nu pasiva, deoarece ca biosistem deschis are nevoie de o permanenta comunicare cu mediul, ca sursa de energie, de substanta si de informatie. Pentru indeplinirea functiilor metabolice si de perpetuare, este de asemenea nevoie de o comunicare permanenta la nivel intracelular, extracelular, intre mebrii aceleiasi specii ca si intre specii.
Viata este un miracol atat la nivel microscopic, cum ar fi cel al bacteriilor si al virusurilor, cat si la nivel macroscopic, luand ca exemplu organismele pluricelulare. Un alt exemplu ar putea fi edificator. Se apreciaza ca intr-o celula din organismul nostru se petrec circa 100.000 de reactii pe secunda. La miliarde de celule existente in structura noastra, este usor de inteles ce univers urias de reactii trebuie sa fie sincronizate, ordonate, amorsate sau inhibate pentru ca o fiiinta de complexitatea organismului uman sa fie in permanenta functionala. Sa adaugam ca aceasta extraordinar de complexa “uzina” lucreaza in afara oricarei intervente constiente. Cine o dirijeaza? Sistemul nostru vegetativ – ne raspunde stiinta. Dar in primele 3 minute dupa expierea unui om, toate celulele noastre nervoase sunt inca functionale. Ce lipseste pentru ca viata sa poate continua? Materia, substanta din care suntem “fabricati” este inca acolo, cu integritatea anatomica pastrata, doar viata ne lipseste. Si asa ajungem la concluzia ca viata este “ceva” pus in materie. Cand nu ne vom mai razboi cu acest “ceva” , cand vom incheia o pace definitiva, atunci viata noastra va fi implinita.
De ce nu vedem cu usurinta acest “ceva” ? Pentru ca nu avem decat o dovada indirecta a existentei sale, locul sau fiind intr-o alta dimensiune decat cea accesibila simturilor noastre. Despre aceasta dimensiune vorbesc marile religii, marii maestri spirituali, si mai nou fizica cuantica. In naivitatea noastra, cultivate de stiintele secolului al XIX-lea, reducem existenta lumii, la universul solid, accesibil simturilor noastre. Stim bine acum ca ceea ce nu se vede nu inseamna ca nu exista…
Mai adaug ca bonus textuletele de pe copertile interioare:
1.
Stiintele de ultima ora ne pot oferi un support de exceptional importanta pentru posibilitatea de a ne implica la modul benefic in demersul Universului. Aflam acum noi putem influenta evenimentele care au loc chiar in central galaxiei noastre, prin simpla schimbare a modului de a gandi si de a ne comporta, pentru ca Universul este doar un camp care contine energie-constiinta. Acolo unde trimitem gandul, se deplaseaza instantaneu si energia, pentru ca gandul transformat in cuvant nu este altceva decat un camp de energie, o forta capabila sa organizeze spatial si materia. Nu ni se cere decat sa inlocuim ura care dezbina si distruge, cu iubirea care uneste; indiferenta si sfidarea cu empatia, multumirea si recunostinta; violent cu toleranta. Aceasta inseamna schimbarea si ea nu va putea vi implinita decat printr-un salt in constiinta. (
Catre noi insine, 2010 A.D. )
2.
In fiecare clipa gandeste statornic ca roman si barbat, sa faci tot ceea ce trebuie cu deplina si simpla demintate, sa ai sentimental afectiunii, libertatii si dreptatii, si sa te descarci de toate celelate ganduri. Vei ajunge la aceasta usurare daca vei desavarsi fiecare fapta din viata ta de parca ar fi ultima, lasand la o parte neglijenta si aversiunea patimasa, precum si fatarnicia, iubirea de sine, ca si nemultumirea fata de tot ce ti-a fost harazit.( Marcus Aurelius,
Catre mine insumi, II.5 )
Pace!!
