N-are de ce să fie România pe ultimul loc la adultere... dar poate să fie pe ultimele locuri la autori de film care se apleacă asupra subiectelor din viaţa reală.
Drăguţă, dacă te uiţi încă o dată la ce-am scris (inclusiv la ce-ai copiat), vei observa că mă refeream la filmele româneşti, în general. Eram sceptic la câţi spectatori de rând se identifică cu personaje şi situaţii din unele filme pe care le pomeneam, de ex. îmi vin în minte: Legături bolnăvicioase, Pescuit sportiv, Poliţist adjectiv.
Repet, subiectul lui Muntean e ok, rămâne să văd cum l-a tratat, că încă nu am văzut filmul.
Nu ştiu mai bine decât sociologii, nici nu am afirmat asta, dar mă îndoiesc că "altii de pe strada, de pe forum, vanzatoarea de la magazinul din colt, mecanicul de la metrou, profesorul de la facultate..." au văzut filmul şi au dat fuga să-ţi mărturiseacă ţie cât de tare se recunosc în personaje. Nu cred că toată lumea asta, plus "cei de pe forum", plus "actriţa din film" îţi fac confidenţe de genul ăsta.
Dacă ţi-a plăcut, foarte bine! Felicită-l pe Muntean, ca ce vrei tu! Sunt sigur că se va bucura, chiar dacă ai fi "spectator neavizat", "cinefil pafarist" etc. Întotdeauna prinde bine o laudă, un cuvânt de încurajare. Apropo, sunt curios dacă ai găsit ceva ce nu-ţi place, ceva de reproşat, la film. Cred că şi asta i-ar prinde bine.
Şi eu sunt spectator neavizat, nici măcar nu cred că sunt cinefil, dar tot spectator se cheamă că sunt. Adică un tip care îşi va plăti biletul la film, va avea dreptul să-i placă filmul, sau nu, va avea dreptul să aibă o părere, orice părere (cu capul lui) despre filmul ăsta sau despre alte filme pe care le-a văzut.
