[c.ghevara]

Nu-l mai speria. Dihotomia asta - America și Europa sau comercial și elitisto-plicticos - e nedreaptă și inexactă. Există destule filme europene și nu numai, ba până și americane, chiar dintre cele premiate la marile festivaluri, care sunt cât se poate de angajante pentru spectatorul dornic de divertisment. În general sunt distribuite și la noi, chiar în circuitul marilor cinematografe.
Pe de altă parte, există și filme - vezi-Doamne - de artă, care sunt de fapt niște aiureli de groază sau aproape pornografice, superficiale și fără substrat pentru cei mai mulți oameni, filme cu care autorii își dovedesc forța de a-i șoca pe spectatori, dar care se uită imediat ce ai ieșit pe ușa cinematografului. Arta, contrar multor opinii vehiculate și pe aici, are adresabilitate universală sau mai exact e cu atât mai valoroasă cu cât se adresează în timp și spațiu unei categorii mai largi de oameni - la limita superioară, ea surprinde condiția umană universală; accesibilitatea unei opere artistice trebuie să fie îngrădită mai degrabă de pregătirea teoretică a receptorului, de cultura lui, decât de gusturile lui.

Ipule, nu vreau să sperii pe nimeni, după cum, n-am vrut să evidenţiez nicio dihotomie, nici n-am vrut să fiu drept, nici exact. Căutam cauzele unor efecte, nu făceam o analiză. Or fi existând destule filme europene (...) care sunt angajante pentru spectatorul etc, dar nu suficiente. Când vrem o comedie, un SF, un thriller, un film de acţiune, tot la alea americane ne uităm, şi tot alea au încasările cele mai mari!
Cât priveşte arta... cu prima parte, cred cam la fel. Cu a doua ... Mă gândesc la Shakespeare... Oare târgoveţii-receptori din stall-urile de la The Globe şi-or fi simţit îngrădită accesibilitatea la opera artistică de pregătirea lor teoretică, de cultura lor? Eu cred că au râs şi au plâns, fără să le pese.