|
Dumnezeu nu hotäräste NIMIC arbitrar.
Si nici nu pedepseste. Aia e o gogoasä din categoria bigotismului pe care cu justete l-ai mentionat.
Dumnezeu e binele absolut, El numai räspläteste si apärä. Toate necazurile, fie spontane, fie rezultante, numai de la noi vin. Noi singuri ne pedepsim pentru toate porcäriile pe care le facem. El cautä mereu sä ne apere de consecintele - directe sau (foarte) indirecte - ale propriilor noastre fapte. Dar, pentru ca ocrotirea Lui sä functioneze, trebuie sä rämânem aproape de El, sau sä ne reapropiem. Noi însine suntem cei ce ne îndepärtäm atât de mult de divinitate, încât ne pomenim singuri si färä apärare, la discretia arbitrarului...
Si pentru cä lumea e un sistem, relatiile astea functioneazä la nivel de sistem. Nici vorbä sä insinueze cineva cä acele biete familii ale copilasilor morti ar fi meritat "pedeapsa". Se prea poate ca toti sä fi fost oameni buni, curati sufleteste. Dar, din nefericire, fac parte dintr-o societate care, în ansamblul ei, s-a îndepärtat de Dumnezeu la cote de-a dreptul patologice (uite, chiar aici, pe forum: un crocodil läcrämos face pe duiosul apropo de tragedia de la Giulesti, trânteste un topic special, si îi agatä-n coadä mizeria "sä nu aduceti vorba de Dumnezeu" - iar când îi atrag atentia cä tocmai prin asta îsi asumä o parte din vina tragediei, face crize). Nu merge sä fie cucernic X sau Y, zicând: "Pe mine o sä mä räspläteascä, de ceilalti nu-mi pasä..." E nevoie de solidaritate în credintä, pentru ca o comunitate sä aibä acces în întregime la protectia divinä. Si tocmai pentru cä refuzäm sä întelegem toate astea, ni se întâmplä ceea ce se întâmplä.
|