[Disciple]

Concentrează-te! – “The Karate Kid”

Interesant mixaj de culturi

Primul lucru care îţi va sări în ochi în timpul vizionării noului “The Karate Kid” este că din peisaj cam lipsesc albii. Vedem câteva exemplare pe la început, în secvenţa din avion, prin cartierul unde va locui micul Dre Parker ( Jaden Smith, fiul actorilor Will Smith şi Jada Pinkett Smith, care sunt şi producători) sau răzleţ pe la noua şcoală a protagonistului. Dar cam atât.
Doar pentru această îndrăzneală filmul e de văzut, ca să nu mai vorbim de faptul că marele său merit este acela de a te face să ieşi din sală cu un zâmbet cald de optimism pe buze şi mai că îţi vine să te înscrii şi tu la nişte cursuri de Kung Fu – această nobilă artă din care cinematografia a scos pelicule precum “Enter The Dragon”, serialul “Kung Fu” cu David Carradine în rolul principal, “Kung Fu Hustle”, “Tânărul maestru” în regia lui Jackie Chan, “The Drunken Master”, “Wu Tang Master” sau seria originală “The Karate Kid”.
Nu te aştepta însă la o poveste originală cap-coadă, deorece scenariul scris de către Christopher Murphey şi Michael Soccio preia tema, ideea şi subiectul scenariului din 1984 al primului film din serie scris de către Robert Mark Kamen şi dacă l-ai văzut pe acela înseamnă că ştii la ce să te aştepţi de la poveste.
Un puşti de culoare care nu acceptă prea uşor schimbările de domiciliu, o mamă care nu poate comunica cu el şi suferă de fixaţii cum ar fi “Dre, ia-ţi haina de pe jos! Acum!” (o puşcă cehoviană ce se va dovedi foarte interesantă pe parcurs) plus bine-cunoscutele inadaptări la modul de viaţă, la oameni, la practici şi obiceiuri, mai ales când la mijloc e vorba de secretoasa Chină.
Cum necum puştiului îi va cădea cu tronc o chinezoaică violonistă şi atunci începe filmul. Este batjocorit şi caftit bine de către băieţii kungfunari din cartier şi şcoală, dar norocul lui se cheamă Mr.Han ( Jackie Chan, într-un rol ce bate spre compoziţie, nu-i glumă!), care îl scoate pe puştan dintr-o confruntare 1 contra 6, dar nu înainte de a-i face pe ăia să se caftească între ei involuntar.
Domnul Han nu prea vorbeşte, e retras şi calm ca o zi de duminică, iar tu parcă nici nu îl vei recunoaşte pe giumbuşlucarul Jackie Chan în pielea lui care până la urmă se decide să îl iniţieze şi pe micuţ în tainele Kung Fu-ului în vederea unui turneu în care să îi confrunte chiar pe cei ce l-au umilit.
Până aici daca eşti răbdător, vei suporta lungimile unor secvenţe, dar dacă nu, probabil vei începe să simţi fiorii enervării cum vin peste tine, dar nu te grăbi.
De aici încolo, filmul va creşte luminos, iar curgerea sa se va echilibra, regizorul Harald Zwart dovedindu-şi simţul cinematografic şi creativitatea ( deşi în trecut a semnat nişte tâmpenii precum “Agent Cody Banks” sau “Pink Panther 2”).
În sine previzibilă, povestea continuă pe aceeaşi pantă ascendentă, cu antrenamentele puştiului, călătoria iniţiatică în munţi şi turneul pe care micul Dre sau Xiao Dre îl câştigă după cum probabil ai fi bănuit.
Secvenţele de luptă sunt chiar prea bine coregrafiate, unpic cam brutale, având în vedere că e vorba de nişte copii care se luptă, dar e un deliciu să îi vezi pe micii combatanţi cum execută scheme dintre cele mai complicate, iar tonul se menţine ridicat având în vedere că intuieşti finalul happy-endist.
Cu toate astea, nu ai de ce să fii dezamăgit având în vedere că nu păşeşti în sală cu pretenţii prea mari, iar “The Karate Kid” îţi poate oferi chiar mai mult decât i-ai putea pretinde.

Bogdan Drumea