[Ipu]

Mizeria nu mai e atât de prezentă în filmele românești și pentru că țara a evoluat, dar și pentru că, odată cu ieșirea în străinătate a cineaștilor români, ei au început să înțeleagă penibilul unei astfel de obsesii. Mizerie fiind peste tot în lume, a arăta-o pe cea de acasă nu mai era decât un gest de a-și da importanță într-un mod strident. Când vezi că în lumea de azi nu-i mai pasă nimănui din ce țară vii începi să scapi de complexe.

Când scriam de valoarea culturală a filmelor românești eu nu mă refeream contribuția lor la receptarea în afară a cinematografiei române, ci la modul cum ele redau imaginea noastră în afară. Dacă de exemplu Filantropica (premiul juriului la Paris) îi invită pe străini să ne disprețuiască, Francesca afirmă dreptul și determinarea noastră de a nu ne lăsa călcați în picioare de concetățenii noștri europeni. Cultura nu se reduce la fenomenul artistic; eu am folosit acestă noțiune cu sensul cel mai larg.