[Abbas]

TREBUIE sä-ti creezi reteaua de relatii, sä intri în sistem, altfel esti mort.
Depinde de abilitatea ta, de demnitatea ta, de limitele morale pe care ti le impui, pânä unde mergi. INTOTDEAUNA existä o zonä de mijloc, a "influentei", în care poti forta sistemul ca sä lucreze pentru tine, dar färä sä basculezi dincolo, în zona "coruptiei".
Ceea ce condamn stii bine ce e: deturnärile de fonduri, spägile, si mai ales folosirea ästora pentru propagarea unor non-valori dovedite de ani si ani de zile.

Really, Pitbull? E un discurs perfect pentru multi dintre reprezentantii noului val, l-am auzit chiar la unii dintre ei si m-a enervat. O scuza grosolana: ce naiba, frate, intelege ca altfel stau pe tusa, dar macar fac compromisuri mici, nu ca altii! Tocmai de asta scriam mai sus ca astia noi se instaleaza treptat pe pozitiile celor vechi. Giurgiu-cel-pe-care-mai-sus-careva-il-lauda e noul Serioja, e peste tot, numai talentul si l-a uitat undeva prin liceu, inainte de a se apuca de film. Dar ce conteaza talentul cand avem influenta? Si nu numai Giurgiu. Anyway, la ei ma asteptam la asemenea discurs, dar nu la unul care se jura ca nu cedeaza.
Realism zici? In Romania realismul suna de multe ori in felul asta: mi-e scarba de hotiile celorlalti, tu-le muma-n dos de borfasi, nu mai incap de ei, din cauza lor nu mai apuc eu sa fur nimic!
Lasa, nu-mi da explicatia ca tu ai face numai compromisuri mici, ca de la alea mici la alea mari distanta e de un mm. Intre noncompromis si compromis de orice fel distanta e lunga si sigura. Dar vad ca ideea de noncompromis e deja... compromisa. Pacat. Cred totusi ca e normal sa fie asa prin tarisoara noastra verde. Dar atunci macar sa nu mai vociferam, sa nu ne mai oripilam de ceilalti, sa recunoastem cinstit ca nu mizeria lor ne enerveaza, ci faptul ca nu suntem noi in locul lor pentru a ne ocupa de exact aceleasi mizerii.