Am văzut şi eu "Pălitura crânşenă", sau "Sora 13" sau naiba mai ştie ce... Unele erau mai bune decât alea româneşti.
Pasionat sunt... (că nu fac niciodată nimic fără să mă pasioneze), dar nu de regie. Pe la 4-5 ani când mă întreba cineva ce vreau să mă fac, răspundeam "regizor de film". Nu m-am făcut. După vreo 40 de ani, mi-am dat seama că ar fi trebuit să răspund "scenarist".
Nu se pierde, nu se iroseşte pasiunea. Citeam pe aici despre "criza scenaristului"... Problema e că mulţi scriu având în minte un rezultat concret - filmul, recunoaşterea, gloria. Scenariul, dacă va fi terminat, nu va fi grozav, dacă omul n-are succes, se demoralizează, se lasă. Aşa se poate pierde pasiunea. Mie îmi place să scriu scenarii pentru filmele pe care mi le imaginez. Adică să-mi fac propriile filme virtuale. Poate şi pentru că sunt destul de puţine filme care mă entuziasmează. Sigur, nu-s cretin, aş vrea să văd filme adevărate după scenariile mele, să-mi câştig pâinea strict din asta.
Dar am constatat că pasiunea nu moare dacă motivaţia e chiar scrisul: Am constatat că mă simt bine când scriu. E palpitant să ridici probleme, să le găseşti rezolvări, să gândeşti dialoguri, situaţii. Şi la fel de interesant e să înveţi. Fără să fii obligat. Experienţa mi-a demonstrat că cele mai frumoase lucruri se realizează când eşti mânat de o motivaţie internă. Afirmaţia asta poate părea naivă, dar multe probleme complicate au rezolvări simple. De exemplu, dacă îţi place să alergi, alergi. Cu pasiune, dedicându-ţi timpul, energia. Nu e o corvoadă. Nu te obligă nimeni, şi nimeni nu te poate opri. Tocmai pentru asta, s-ar putea să alergi mai repede decât alţii care o fac obligaţi, s-ar putea să devii cel mai bun alergător din lume... Eventually, ai putea ajunge campion olimpic. Dar dacă nu ajungi, ce ai pierdut? Vei alerga şi mâine. Hmmm... ar fi o temă bună de scenariu? S-a făcut deja, în multe variante! I'm old enough to look wise.
Dacă Easy Rider o fi minimalist, sigur Dennis Hopper nu o fi avut asta în cap când l-a făcut.
Am văzut filmul băieţilor din Montevideo. După câte ştiu, Hollywoodul n-a cumpărat filmul pe "bulioane de dolari", ci pe ei, ca să facă altul. Cu pasiune şi imaginaţie se pot face lucruri interesante cu bani mai puţini decât ne imaginăm!