[Ipu]

Dom'le, n-am nimic cu simpatia față de și prietenia dumitale cu exemplarele ce compun haita „Grupului Dresat de S.”, care au militat încontinuu pentru dezbinarea românilor iar uneori au organizat și mitinguri frizând incitarea la război civil, ca în 1999; care în același an participau cu elan „democrat” la emisiunea unui actor specializat în roluri de colectivist și a sinistrei lui Lupești, unde explicau de ce trebuie bombardată zi și noapte Iugoslavia de barbarii ăia care scriau „Paște fericit!” pe bombe înainte de a le aruca peste oameni ca tine sau ca mine și care le-au oferit multora din „haită” vize diplomatice; care instigau în 2000 lumea să-l voteze pe cel împotriva căruia - sanchi - „luptaseră” încă de când se dăduseră de trei ori peste cap în '90, devenind peste noapte „anticomuniști” și „dizidenți” din niște persoane care putuseră de pildă să studieze în străinătate pe vremea lui Ceaușescu. De fapt, opțiuni de-astea electorale paradoxale ai și tu, care-i batjocoreai în forum fără pic de decență pe cei care nu l-ar fi votat pe favoritul tău, de care altminteri (atenție forumiști!) „mä voi dezice (de Bäse) färä sä clipesc. O sä-i dau si säpun de streang, sau voi tine lada cu munitie a plutonului de executie.”

Ca om, Vadim Tudor mi-e aproape indiferent, dar am suficientă decență încât să nu rostesc sau să scriu fraze ca cele redate mai sus în ghilimele, pe care amicii tăi le-ar considera de bună seamă „vadimiste”, „de România Mare” etc. etc.
Eu am scris numai că Vadim Tudor a avut poziții corecte în cele ma multe momente în care societatea românească s-a polarizat într-o problemă de politică internă sau externă, oferindu-le speranță românilor care se simt pe bună dreptate dezmoșteniții economiei de piață, victimele jefuirii economiei naționale, cetățeni ai unei țări de rangul al doilea și carne de tun în conflictele dintre marile forțe geo-politice. Atunci când ai ajuns la capătul răbdării și ai pierdut orice speranță, a-l auzi pe unul care urlă că ai dreptate și care te convinge că și el crede sincer în ceea ce gândești tu, care are tupeul de a tăgădui miturile folosite de toți conducătorii interni și externi ai Poporului Român pentru a-l paraliza și a-l spolia, atunci când îl auzi pe un astfel de „nebun” perorând (încă o dată! după texte scrise și semnate cu numele propriu, în hemiciclul de la Bruxelles sau de la tribuna Parlamentului României, nu la șuete teve) și zbierând cu voce tare ceea ce tu ai gândit dar ți-a fost teamă să rostești, simți că merită să trăiești și să lupți.