[Ipu]

Mersi pentru detalii. Păcat că l-ai traumatizat pe minor violentându-i fizic și verbal bunicul. Eu citisem undeva o referire fugitivă la incidentul respectiv, într-o discuție despre violență și intoleranță. Dacă interesează pe cineva părerea mea, cred că totuși stăpânii de animale din România (dar și „stăpânii” de maidanezi) sunt prea aroganți și violenți cu cei față de care ar trebui să se poarte cu respect - concetățenii lor care le tolerează lucruri care în alte țări ar fi sancționate cu amendă contravențională, ca de pildă eliberarea câinilor din lesă sau necolectarea excrementelor de pe străzi și din parcuri. Bineînțeles, de asta se poate vorbi în state unde lumea se mai teme de poliție, nu în România.

Eu cred că Vadim Tudor e mai mult bolnav decât canalie și că de multe ori prostiile pe care le debitează sunt mai degrabă rodul unor dezinformări ale căror victimă e decât minciuni spuse cu bună știință. Lăsând la o parte imaginea de la tv și luând în considerare numai articolele și discursurile publice diatribice scrise, citite, semnate cu numele real și redactate într-un stil elegant, lipsit de trivialități dar tăios și coroziv, mi se pare de departe cel mai remarcabil om politic de după război. Chiar dacă pare superficial și mai face erori, afirmând cu nonșalanță niște prostii jenante (vezi un exemplu grăitor descris de CTP în pamfletul „C.V. Tudor - imun la propria prostie”, apărut și în volumul Nobelul românesc), Vadim Tudor a fost pentru atâția ani singurul om de litere din prim-planul politicii românești, între atâtea nulități care nici măcar limba română n-o pot vorbi corect. Personal, mi-e nesuferit ca tip uman, dar nu pot să nu recunosc că de cele mai multe ori a fost de partea bună a baricadei. Un moment când a fost de partea Răului iar Băsescu de partea Binelui? „Problema” câinilor fără stăpân! E limpede că niciodată nu va fi pusă în aplicare, horribile dictu, „soluția finală”, pentru că o grămadă de instituții și organizații (inclusiv sau mai cu seamă hingherii) ar rămâne fără pâine, dar a pleda pentru menținerea faunei de sute de mii de câini care pun în pericol zilnic siguranța ființelor superioare mi se pare rușinos și descalificant.

Te înșeli, rvn, Vadim Tudor iubește câinii în mod sincer. Când l-am întâlnit în acel amurg de octombrie 2000, eram numai eu cu el și badigarzii. Mâna pe care mi-a întins-o era chiar ușor murdară de jumările crude pe care le arunca sărmanelor jivine.