[Ipu]

Nu de teamă am șters apelativul ăla de rima cu „delfinache” (vezi Proba de microfon). Apăruse din eroare, și culmea! într-un mesaj în care încercam să mă împac cu nefericitul ăsta după niște fricțiuni mai vechi. El susține acum că nu am avut coloană vertebrală pentru că mi-am cerut iertare. După el, dacă îți ceri iertare de la cineva căruia i-ai greșit cu sau fără intenție, dacă de pildă te scuzi față de cineva pe care l-ai lovit din greșeală atunci când te grăbești pe stradă, înseamnă că nu ai demnitate. Vai de capul lui, un complexat și un suspicios absurd! N-are decât să țină dușmănia în el pân-o muri.
Altfel, puneți-vă în locul meu. Cum v-ați simți ca, după ce v-ați cerut iertare până la pământ în fața cuiva să fiți numiți „gunoi” (citiți „Untermensch”!). Ați mai putea riposta dacă cineva v-ar scuipa ori v-ar lovi, dacă cineva v-ar pune un pistol în ceafă? Nu mă judecați dacă n-ați fost vreodată în locul meu. La asta se referă după mine demnitatea de om, nu la refuzul arogant de a oferi (sau de a accepta) scuze!