[Disciple]

Cronica mea tarzie si suparata:

Eroi de duzina – “Predators”


Inspiratie zero!


Principala calitate a primul film “Predator”, lansat in 1987, in regia lui John McTiernan si scris de catre John si Jim Johnston, era ca reusea sa iti trezeasca mintea. Sa te faca sa iti pui intrebari. Cine e Predatorul, acea eficienta si violenta masina de ucis? De unde vine? Ce vrea? Care e adevaratul lui scop?
Explicatiile erau aproape inexistente, iar intr-un fel realizatorii iti ofereau si tie un loc in echipa lui Dutch Schaefer ( Arnold Schwarzenegger, intr-un rol care ii venea manusa).
Continuarile nu au fost la fel de inspirate, franciza scufundandu-se tot mai mult in redundanta, cu un plus totusi pentru continuarea din 1990 in regia lui Stephen Hopkins care fructifica la maximum scenariul semnat de catre aceiasi John si Jim Johnston mutand actiunea din jungla sud-americana in cea urbana a orasului Los Angeles.
Peste 14 ani, se lanseaza “Alien versus Predator” semnat de catre Paul W.S. Anderson, in care cele doua rase isi disputau suprematia pe “planeta albastra”, cu oamenii drept unelte de lucru. O premisa cat se poate de ofertanta, dar fara un rezultat spectaculos, undeva in zona unui film de actiune bine facut si atat.
Dezastrul se produce in 2007, odata cu “Alien versus Predator: Requiem”, in regia fratilor Strause ( Colin si Greg ), dupa un “scenariu” de Shane Salerno, care nu avea nici in clin, nici in maneca cu tot ce insemna universul alienilor, cat si al predatorilor, si mai era si prost realizat, low – budgetist, plin de clisee si banalitati, pe scurt, o varza stricata totala!
Dar se pare ca acel haos filmat nu a fost suficient pentru studiourile storcatoare de bani, asa ca mai-mari de acolo s-au gandit sa il coopteze pe Robert Rodriguez ( da, regizorul – cowboy din spatele unor filme precum “El Mariachi, “Desperado”, “Sin City”, dar si numeroase nulitati) care impreuna cu Alex Litvak si Michael Finch au “incropit” un scenariu ( ca de scris nu se pune problema!) ce preia cu nesimtire crasa tema, motivele, motivatiile si actiunile din primul film, dar la modul vezi Doamne “ un film nostalgic, unpic remake, fara intentii rele”.
Din pacate, cei 3 scenaristi plus regizorul maghiar Nimrod Antal ( semnatar in 2004 al unui excelent “Kontroll” ) nu reusesc decat sa plictiseasca si sa enerveze, ba mai mult sa se dea de gol asupra conceptiei lor despre acest filmulet.
Totul este reciclat prosteste, de la secventele de lupta pana la coloana sonora, fara strop de originalitate, fara viziune, fara nimic.
Mai sunt si mici momente de mister care reusesc sa intinda ceva nervi, mai sunt si cadre frumos filmate (ca de pilda, cel in care cei 7 “magnifici” afla ca de fapt sunt pe alta planeta), semn ca regizorul nu a fost lipsit de idei, vina lui fiind prea mica in raport cu cea a scenaristilor.
Povestioara e simpla: avem de-a face cu 6 insi si o insa ( pur si simplu, nu le pot numi personaje) care se trezesc parasutati intr-o jungla despre care nu au nicio idee ( si aici, filmul creste intr-un ritm acceptabil si aproape interesant).
Nu va trece prea mult timp ( si de aici filmul isi ia campii iremediabil! ) si vom afla ca de fapt, toti sunt super-soldati, ultra-criminali, extra-ucigasi, s.a.m.d, meniul fiind foarte diversificat: un rus luptator in Cecenia ( Oleg Taktarov), un african ucigas in Sierra Leone ( Mahershalalhashbaz Ali), un japonez Yakuza ( Louis Ozawa Changchien), un mexican sau cel putin sud-american terorist ( Danny Trejo), un criminal psihopat ( Walton Goggins), un doctor nimerit si el din intamplare pe acolo ( Topher Grace), o gagica ultra “DeltaForceSealSaSCia” speciala ( Alice Braga), si un american linistit ( Adrien Brody).
Nu ne va fi greu nici sa deducem ca sus-numitii au fost alesi in mod express de catre Predatori pentru a face o vizita pe planeta lor in scop de afaceri.
Reteta clasica este apoi urmarita in stil “mare” : cad pe capete unul cate unul, ca asa se intampla si in primul film, totul terminandu-se cu americanul si gagica tinandu-se brat la brat si mergand catre nici ei nu stiu unde.
Aparitia lui Laurence Fishburne in rolul unui fost parasutat uitat pe acolo de vreo 7 sezoane ( asa sustine el!), care arata impecabil, dar care nu mai stie pe ce planeta traieste, este penibila, iar surprizele proaste se succed intr-un ritm ametitor: apare un tradator, o nava, se bat 2 predatori intre ei, toate aruncate de-a valma in mixerul abisal al scenariului.
Probabil ca ultima isprava a lui Rodriguez reprezinta si cantecul de lebada al unei serii care din ceva bun si captivant a ajuns sa se transforme in ceva grotesc si fara noima.
Sa nu fim surprinsi, daca peste vreo 2-3 ani ne vom trezi cu vreo noua boacana in care niste personaje tembele incearca sa se joace leapsa cu extraterestrii atat de interesanti odata. Adica aceiasi eroi de duzina.


Bogdan Drumea