|
Hai, ma, iar incepem? Pe vremea cand pe unii ii pica tandemul Bostan-Nichitus pentru "film minimalist cu limbaj inacceptabil" la licenta, Puiu il citea prima oara pe Syd Field, probabil. Nu el este deschizatorul de drumuri, ci toti fostii studenti care au avut de patimit in infernul ala ideologic postcomunist. Iar cei care sufera acum sunt spectatorii, pentru ca o generatie intreaga de cineasti capabili se agata cu nesat sau disperare de acea perioada. Let's move on, in vuvuzela mea, odata!
|