[danonino]

Adaug si eu aceeasi idee, e o prostie sa crezi ca o astfel de abordare ar aduce vreun folos celor cu tendinte sinucigase.

Ceea ar putea opri insa un om normal de la suicid, ceea ce ar fi trebuit sa o opreasca si pe MM, e faptul ca ar fi trebuit sa se gandeasca la persoanele pe care le lasa in urma. Lucru de asemenea punctat de danonino (intr-un mod mai putin placut, dar adevarat) sau de Ipu (pe langa altele). Pit, esti degeaba indignat aici, poate modul in care au zis-o iti da dreptul, dar o parte a punctului lor de vedere e just. Sinuciderea e o actiune egoista, asta in caz ca exista cineva caruia ii pasa de tine. Sunt unii oameni care ajung intr-o stare in care nu mai pot fi invinuiti moral de suicid, dar oamenii aia au probleme psihice grave, ceea ce nu cred ca era si cazul persoanei despre care vorbim. Ce rezolvi prin suicid pana la urma? Scapi tu de durere, dar practic creezi mult mai multa. Numai copilul ei probabil o sa sufere mai mult decat a facut-o ea, are o viata intreaga sa o faca. Sotul ei la fel, parintii ei (presupun ca mai are), prietenii ei cei mai buni, practic toate persoanele care au tinut la ea. Din nefericire asta e adevarul crunt, fie ca ne place sau nu, si daca-l spunem nu inseamna ca suntem nesimtiti (depinde si cum il spui). Nesimtiti sunt aia de profita cat mai mult acum de moartea ei pe la TV si pe unde mai prind, sau aia cu "odihneasca-se-n pace" care n-au nici macar o treaba cu ea si nu simt nimic pentru ea.

Foarte adevarat, ceea ce ai scris.
Descriere realista si detasata.

Un fapt interesant, important si real.
S-a chinuit sa ramana insarcinata. A reusit intr-un final. A dus sarcina pana la capat. A nascut un baiat, la o luna distanta de ziua ei de nastere. A implinit 42 de ani cu fiul ei de o luna in brate.
In an mai tarziu, copilul a inceput sa mearga prin casa, si ea a inceput sa mearga catre cimitir.

Copilul nu a schimbat nimic, nici o prioritate. Nimic. Copil ar fi trebuit sa fie primul lucru din mintea ei, el era prioritatea. Dar nu. "Un copil te schimba radical. Iti schimbra prioritatile. El devine principala ta prioritate". Oare? Daca ii spunem asta si copilului in cauza, o sa creada?

Cat despre Pitbull. Are 180 de ani pe un picior si mai crede in "Alba ca Zapada". E la fel ca pestele intr-un acvariu, il strabe de 3 ori si pe urma spune ca e obosit ca a strabatut oceanul. Sa explic comparatia: peretii acvariului sunt constituiti din clisee, iar oceanul reprezinta viata, in marimea complexitatii ei; pestele e indivdul pentru care varsta ar fi trebuit sa ii aduca si o experienta de viata.

Il citez pe M. Badea care a zis: "Viata e complexa. Nu poate fi inteleasa prin dogmele bisercesti, sau prin sfaturile babesti. Nu poti intelege viata prin proverbe si clisee." Adevarat, in totalitate adevarat.