|
se tot vorbeste despre filmele romanesti in care "aparent" nu se intampla nimic, "aparent" dialogurile nu spun nimic.
ma intreb de ce nu ne propunem ca intr-adevar in filmele romanesti sa se intample ceva, iar dialogurile chiar sa spuna ceva.
de ce trebuie mereu ca aparatul critic sa vina ca un explicator al acestor filme, sa le propteasca, sa le sprijine, sa se transforme in purtatorul lor de cuvant?
filmele romanesti nu pot sa se sustina ele insele in fata spectatorilor?
as face un experiment.
as lasa un film "sa se descurce singur", doar fata in fata cu spectatorii.
atat.
fara interviuri cu regizorul, fara cronici in media, fara casete trimise la selectii de festivaluri.
asta ar fi adevaratul test pentru orice film.
|