|
1. Anthrax - absolut BESTIALI! Prietenosi, pusi pe distractie, cu Joey Belladona si Frank Bello intr-o forma excelenta si un playlist cat se poate de bine ales de la clasicele "Caught In A Mosh" si "Indians" pana la "Be All, End All" ( pe asta chiar nu ma asteptam sa o cante) si o comunicare cu publicul cum rar mi-a mai fost dat de la o trupa. Chiar nu imi imaginam sa fie asa show la ei, avand in vedere ca probabil au fost trupa cea mai putin asteptata, dar eu pe ei i-am asteptat cel mai mult si pentru ei am venit in primul si in primul rand. Inca sunt extaziat ca i-am vazut live rupand scena in doua si dand un remarcabil recital si pt. noi.
2. Megadeth. M-au convins sa ii apreciez mai mult. Mustaine mai elegant ca niciodata, dar tehnician desavarsit al chitarei si compania au fost ceva mai retinuti decat Anthrax, dar am fost super-incantat sa ascult "Skin O' My Teeth", piesa mea favorita de la ei. Mi-au placut foarte mult, desi poate nu i-am savurat asa cum ar fi trebuit, dar i-as revedea oricand cu mare placere.
3. Slayer. Sobri, extrem de seriosi, au lasat thrash metalul sa vorbeasca in locul lor. M-au rupt cu clasicele, dar si cu "Disciple" care nu ma asteptam sa o cante. Jeff Hanneman a fost la inaltime, urla incontinuu, Araya era numai un zambet, King dat dreacu' cum il stim, iar Lombardo arata bestial cu sapca pe cap si mai ales batea ca un posedat. Marvelous!!!
4. Metallica. S-au lasat asteptati vreo 10-15 minute, am fost inghesuit de cei din spate de am zis ca imi dau duhul, dar dupa ce au intrat oamenii pe scena parca nu mi-a mai pasat de nimic. Sincer, mie mi-au placut, dar poate entuziasmul se datoreaza si faptului ca i-am vazut pentru prima oara in concert. As putea sa scriu cincizeci de pagini de impresii, dar baietii au fost la inaltime, indiferent de micile scapari. Daca as zice ca pe ei nu am vrut sa ii vad sau nu m-au interesat ar insemna sa fiu ipocrit.
Overall, organizarea a fost foarte ok, mancarea buna la gratarele din spate, mici misto si destul mari, la bere nu m-am bagat, dar am savurat de curiozitate Kilkenny si mi-a placut, standurile de merch bogate in tricouri si nu am rezistat pana nu m-am procopsit si eu cu unul Anthrax desi daca as fi avut bani mi le-as fi luat pe toate, dar deh, e criza...
A fost o experinta unica pe care nici in cele mai umede vise nu se intampla, dar iata ca s-a intamplat si a fost de 5 stele.
Thrash'it All, Be All, End All with Symphony Of Destruction in South Of Heaven!!!
|