|
Keep, esti cea mai mare dezamägire a mea din ultimii ani.
De la personagii ca Tufänel, Labe, Balerian Tava (si alti câtiva nevertebrati care s-au manifestat în ultima vreme) nu mä mir.
Dar ca tu, un om în care credeam cu adevärat, sä decazi într-atâta, la asemenea ineptii deghizate în argumente, la atâta räutate învemânstatä sträveziu în "straie critice"... Zäu, e nespus de dureros.
De ce nu ne lasi sä ne bucuräm de valorile noastre?
De ce trebuie musai sä arunci cu noroi în ce ne e drag?
De ce te simti mai bine în autolamentarea mâloasä a noncinematogfrafiei românesti mostenitä de la dinozauri, negând sublimul?
Cine ce ti-a fäcut?
Pe cine încerci sä te räzbuni?
Esti constient cä NUMAI TIE ITI FACI RAU?
Oare te autodetesti atât de mult...?
De ce faci asta?
Chiar as dori sä-mi spui.
Chiar as lua în serios o explicatie sincerä, deschisä, onestä, gen:
"Dragä Mihnea... Acum X ani, Y m-a trädat îngrozitor... De atunci, nu-mi gäsesc linistea decât încercând sä rästorn criteriile si sä neg valorile, ca un fel de autovalidare... Cu cât sunt mai constient de calitatea lor, cu atât nevoia instinctivä de a le contesta creste mai irezistibil... As dori si eu sä mä bucur aläturi de voi, nici nu stii ce fericit as fi sä pot savura excelptionalele filme românesti ale noii generatii - dar nu pot... Deocamdatä, mi-e peste putintä... Dacä ai vreo solutie, ca sä mä ajuti sä ies din mocirla asta, sä-mi regäsesc obiectivitatea, intelectul, demnitatea - sä fiu iar eu însumi... Te rog, n-o tine ascunsä. Ajutä-mä, dragul meu prieten! Vreau sä fiu din nou om...!"
Iti jur cä te voi ajuta, Gabi.
Nu e nevoie decât sä-mi spui c-o doresti.
|