[dido]

Vã imaginaþi cât mã uit eu la TV, dacã abia acum câteva zile am observat cã Dolce a activat rezervarea programului/ filmului! Mã rog, nu ãsta a fost motivul pentru care l-am ales, ci încã vreo câteva chestii invalide ºi dupã un an de abonament , printre care ºi "plãteºti cât vezi", oricum imaginea meritã toþi banii, pãcat de rezumatele de 2 lei pe care le au filmele, ºi de lipsa subtitrãrilor pe Cinemax/ Cinemax 2.

ªi mie mi-a plãcut Veronica, ºi Concurs, ºi Suntetul muzicii, ºi filmele alea pentru copii cu Arabela ºi Rumburak, ºi toate filmele alea "populare" la care era bãtaie pe bilete, despre care nu-mi mai amintesc decât cozile la bilete, durerile de stomac (prezente la mai toate filmele vãzute la cinema ), liniºtea mormântalã din salã, iarna - frigul, însã cea pe care n-am sã o uit niciodatã era senzaþia de evadare într-o altã lume, o lume atât de plinã de viaþã în care continuai sã te REgãseºti ºi dupã vizionare, ori de câte ori închideai ochii ºi te vedeai alãturi de personajele de pe ecran trãind suprema aventurã a vieþii tale! La maturitate fiind acum, nicicând nu mai mi-a fost dat sã retrãiesc acela sentiment.

Cunosc senzatia de evadare din cotidian pe care ti-o dadeau filmele de la cinema,acum sunt filme,jocuri,calculatoare,tehnica etc.,un film greu mai impresioneaza tineretul din ziua de azi,dar pe atunci eu eram copil de la tara cu televizor alb negru si cu mult banal in jur,iar cand vedeam un film la oras pe un ecran atat de mare si cu sunetul simultan cu imaginile si mai ales daca mai nimeream un SF ...nu stiu daca mi-am revenit vreodata la realitatea de zi cu zi...