[civica65]

Răstignit de Sergiu Nicolaescu pentru 30 de lei (România Liberă)

Aproximativ 40 de români îşi câştigă existenţa făcând figuraţie în filme şi reclame. Sunt nemulţumiţi de cei 40 de lei pe care îi primesc pe zi, de concurenţa neloială pe care le-o fac „aplaudacii" de la emisiunile tv, de faptul că sunt trataţi ca nişte animale, după criteriul „văzut-plăcut". S-a lăsat răstignit de Sergiu Nicolaescu, care apoi l-a alergat cât a fost ziua de lungă pe câmpul de luptă într-un costum de cavaler. A fost miner pentru canadieni, călugăr pentru o băutură alcoolică autohtonă şi pirat într-o reclamă. A fost coleg de platou cu Demi Moore, chiar dacă nu a schimbat nici o replică cu marea actriţă. Este trecut de prima tinereţe, are păr lung, barba mare, căruntă, şi arată foarte îngrijit. Doru Gheorghiu este figurant profesionist. A jucat în peste 80 de spoturi publicitare şi filme artistice şi documentare. Înainte şi după Revoluţie. „Din anii '60 fac figuraţie pentru cinematografia română. Am făcut filme artistice, documentare, publicitare, chiar şi pentru canale străine precum National Geografic, Discovery, dar şi pentru canadieni, nemţi, francezi, italieni care au filmat în România."

„Suntem aleşi ca la târgul 
de vite"

Se observă de la primele vorbe că îşi ia foarte în serios meseria, care însă nu mai e ce-a fost odată şi nici nu este preţuită la fel ca în Occident. „Figuraţia din România duce o viaţă foarte grea. Nu avem un statut sau un sindicat, suntem luaţi aleatoriu. Vine regizorul şi zice: «Uite, aia e oaia cea mai frumoasă, cea mai grasă, ăla e jegărit, ăla nu îmi place». Nu există o bază de date care să cuprindă informaţii despre fiecare figurant în parte, să poată, de exemplu, un regizor de afară să aleagă în cunoştinţă de cauză. Să aibă posibilitatea să zică: «Îl iau pe ăsta pentru că a jucat în atâtea filme cu actorii ăia şi cu regizorii ăia. Suntem aleşi după criterii de înfăţişare, şi nu după ce putem da sau oferi. Singurul criteriu este «văzut-plăcut», ca la târgul de vite. La final, ţi se pune în faţă şi preţul şi, dacă îţi convine, bine, dacă nu, la revedere. Nu ai nici un cuvânt de spus."

Cum au omorât fripturiştii arta

Doru ştie foarte bine de unde li se trage şi de ce au ajuns să câştige între 40 şi 70 de lei, deşi acum câţiva ani se puteau aştepta la un onorariu de 150 de euro pentru o zi de filmare. „Figuranţii se împart în două: fripturiştii, muritorii de foame, care se reped pentru o sumă derizorie, de 10-15 lei, pe la show-urile TV ca aplaudaci. Ei participă zilnic la emisiuni unde regizorii nu au nevoie de fizionomii, ci de mobilier. Ei sunt periaţi cu camera, nu sunt înregistraţi de ochiul spectatorului." Gheorghiu nu merge la asemenea manifestări pentru că, susţine, face parte din cea de-a doua categorie de figuranţi. „În România există maximum 40 de persoane care fac figuraţie specială. Noi ştim ce avem de făcut, suntem disciplinaţi, ordonaţi, regizorul nu trebuie să ne aşeze cu mâna. Fizionomia noastră este ieşită din comun, suntem particulari prin barbă, prin plete. Prin faptul că am lucrat cu regizori celebri, am învăţat cum să ne comportăm pe platou", explică Gheorghiu.

Greşeli de filmare devenite celebre

Inevitabil, începuturile sale în cinematografie sunt legate de Sergiu Nicolaescu. „Am jucat în '67 în «Bătălie pentru Roma». Aş fi putut face 100 de roluri, pentru că te pierdeai în mulţimea de figuranţi. În filmul ăsta, regizat de Nicolaescu, am fost răstignit pe cruce, apoi muzicant în Ateneul Român şi cavaler pe câmpul de luptă de la Grădiştea. Eram plătiţi infim, cu 30 de lei ceauşişti." Doru ne confirmă existenţa greşelilor de pe platou care au intrat în folclorul cinematografiei: „Când joci cu 500 de figuranţi, unuia îi apare ceasul în cadru, altuia cercelul. Eram la Grădiştea, se filma o scenă de luptă cu 1.000 de călăreţi. S-a terminat scena de filmat, iar la montaj s-a văzut că pe malul râului Neajlov se vedeau urme de tractor. A rămas aşa".
Doru preferă să joace în filmele străine deoarece se lucrează mai profesionist, iar răsplata este mai mare. „Am jucat în producţia «Bunraku», cu Woody Harrelson şi Demi Moore, în care eram un biker. Am apărut în «California Dreamin'» în rolul unui emigrant. Am jucat într-un documentar pentru canalul Discovery care se referă la Grecia Antică. Acum o săptămână am jucat într-un documentar despre creştinarea germanilor, care nu a apărut încă şi a cărui acţiune se petrece pe durata a o mie de ani. Aici am mai multe roluri."

Deportat de canadieni, călugăr pentru Zarea

Dar diferenţa dintre Occident şi România se vede cel mai bine în realizarea spoturilor publicitare. Gheorghiu spune că în unele care i-ar fi putut afecta imaginea de figurant profesionist a refuzat să joace. „Reclamele româneşti sunt insipide, inodore, incolore. În loc să te ademenească să te duci într-un magazin, te îndepărtează de el." De cele în care a acceptat să joace îşi aminteşte cu plăcere. „Pentru şampania Zarea am fost filmaţi într-un castel unde călugării pregăteau după reţete vechi şampania. Am făcut o reclamă pentru o companie de televiziune prin cablu, unde eram pirat pe o navă, găseam un cufăr, îl scoteam din mare şi de acolo ieşea o plasmă, apoi mă uitam la un meci. Ne bucuram". O casă de producţie din Canada i-a solicitat să dea probe pentru un rol principal într-o reclamă la scule de săpat tuneluri. „Eram un deţinut politic din Siberia şi am evadat din celulă săpând un tunel. Am ajuns în Canada şi m-am trezit în mijlocul unui magazin cu scule de săpat tuneluri."

Concurenţa calculatorului - necruţătoare

Cu ce rămâne un figurant profesionist într-o lume în care calculatorul îl elimină, încet-încet, de pe platourile de filmare, multiplicându-l la infinit în modul virtual? „Cu amintirile care nu îi pot fi luate de nimeni, cu bucuria de a fi văzut şi întâlnit vedete de film. Pe platou se petrece o transformare radicală, uiţi de viaţa urâtă de zi cu zi, intri într-un decor cu costume din altă lume. Figuranţii români buni ar merita o altă soartă", spune cu regret Gheorghiu.

Agentul imobiliar care a jucat 
în „California Dreamin'"

Bogdan este tuns, ras, frezat, are fizionomia unui om obişnuit, pe care, întâlnindu-l pe stradă, nu l-ai remarca. Dar înainte a fost altfel. „În ultimul an, filmele au devenit mult mai puţine, astfel că am revenit la meseria pe care o făceam înainte de a face figuraţie specială, aceea de agent imobiliar. Când făceam figuraţie aveam o fizionomie deosebită, păr lung, barbă deasă."
Cum a ajuns să joace în filme? „În urmă cu patru ani, am văzut un anunţ într-un ziar. Locul unde se dădea proba fiind foarte aproape de sediul agenţiei imobiliare la care lucram, m-am dus, am completat o fişă de casting, am dat probă şi m-au selecţionat. Primul film în care am jucat a fost «Restul e tăcere», unde am fost agent de poliţie şi chelner. Am avut mai multe roluri." Pentru că rolurile de figurant au început să curgă, ajungând şi la trei pe zi, Bogdan a renunţat, în scurt timp, la slujba de agent imobiliar.
„Am mai jucat în «Bunraku», în «California Dreamin'», în reclame. Am dublat actorul principal într-un film de la Hollywood în acele scene unde el era filmat mai de departe şi nu i se vedea bine faţa. Aveam trăsăturile feţei asemănătoare. Am fost dublură de lumini. Înainte de filmări se fac probe legate de modul în care cad luminile, se montează camerele şi atunci se filmează cu dubluri. Făceam acelaşi rol ca şi vedeta." Spune că va reveni în industria cinematografică după ce criza va trece şi se vor filma mai multe producţii.

Cum ajungi figurant de profesie

„Eu m-am născut în Hanul lui Manuc, o zonă unde s-au făcut majoritatea filmelor româneşti vechi. Mi-amintesc: venea echipa de filmare, te vedea, erau mai puţini figuranţi decât acum, îţi remarcau înfăţişarea deosebită şi obţineai un mic rol. În perioada comunistă nu ţi se permitea să ai barbă şi plete, te tundeau miliţienii. Eu am reuşit să fac rost de adeverinţe că filmez şi astfel mi-au permis să am barbă. Meseria unui figurant nu are nimic de-a face cu calificarea lui, poţi fi fochist, mecanic, taximetrist. Nu trebuie să fii actor sau să fi urmat o şcoală de actorie. Nu ai un venit sigur, care să îţi asigure un trai liniştit şi ziua de mâine." (Doru Gheorghiu, 
figurant profesionist)

"În «Bătălie pentru Roma», regizat de Nicolaescu, am fost răstignit pe cruce, apoi muzicant în Ateneul Român și cavaler pe câmpul de luptă de la Grădiștea. Eram plătiți infim, cu 30 de lei ceaușiști."
Doru Gheorghiu
Figurant profesionist