[Pitbull]

O realitate tristä dar veche de când lumea este aceea a "retelelor de relatii personale", care de multe ori au întâietate fatä de criteriile valorice. Cine stie sä si le cultive, va fi mereu în avanscenä. Cine nu, repede va rämâne în fundal - poate chiar în nefiintä... Discutam recent cu väru-meu de la M.T.R., care a locuit vreo 15 ani si ceva în Franta; îmi spunea cä si la ei e la fel, în orice domeniu - ei o numesc, dacä tin bine minte, «réseau personnel», sau asa ceva... Uneori, se suprapun în chip fericit reteaua si valoarea (Puiu, Mungiu, Porumboiu, etc.). Alteori, suprapunerea dä rezultate dintre cele mai dezastruoase: Barna, Nicolaescu, actualul Daneliuc... Iar alteori, oameni valorosi dar färä retea rämân pe nedrept în anonimat... (A patra variantä, a nulitätilor färä retea, acoperä, evident, irelevanta majoritate.)

De asemenea, e foarte posibil ca unii regisori minimalisti sä fie inadaptabili, sä se rigidizeze sau sä intre în declin. Din nou, e un fenomen propriu majoritätii curentelor, scolilor, "valurilor" - si nu numai! Chiar meditam zilele astea la faptul cä atât de multi regisori mari sau mäcar buni au scäzut vizibil, pânä la nivelul calitätii bune dar conventionale, dacä nu chiar al mediocritätii si al rutinei (sau, uneori, cäzând chiar în penibil...) Chaplin, Orson Welles, Truffaut, Costa Gavras, Woody Allen, Lelouch, Nikita Mihalkov, Koncealovski... Sau altii, sclipitori la nivelul filmului de consum - Spielberg, Zemeckis, Peter Jackson... Ce sä mai vorbim de ai nostri? Pita, Pintilie, Daneliuc, care cândva erau uluitori, ce-au ajuns...? Basca Serj, care nici mäcar ca realizator autodidact de asa-zise "blockbustere" n-a rezistat, degenerând în diletantism ridicol...
Fenomenul ästa s-a fäcut simtit abia recent - lucru firesc: meseria de regisor de film are doar un secol vechime, e tânärä încä... Dar mä întreb: oare e ceva firesc în plan psihic? Oare omul, îmbätrânind, nu mai poate stäpâni acel cumul de calitäti speciale, numeroase si sistematizate, proprii unui regisor de film...? Desigur, un Tarkovski, un Fellini, un Kurosawa, au fost exceptiile de-regulä-confirmatoare...