Cinemagia Forum - View Single Post

Pitbull · 15 Jun 2010, 08:30

Keepy, ai uitat cel putin o categorie: "onorabile dar trecute cu vederea" (printre care eu as înscrie "Caravana Cinematograficä", un film plin de calitäti, dar si cu unele defecte majore - în primul rând la nivel de scenariu).
"Luna verde" e o penibilitate, deci nu avem ce discuta despre el.
"Websitestory" încä n-am väzut.
Prin urmare, nu cred cä trebuie sä "ne facem" ceva cu filmele care cad în uitare färä a fi neapärat slabe (ca al lui Titus Muntean). Procesul de selectie naturalä a produselor artistice a avut, are si va avea întotdeauna si asemenea deraieri, rateuri sau capricii. Ce ne dorim acum - o lume perfectä...? Singurii care trebuie sä "se facä" ceva cu acele filme sunt autorii lor - sä înteleagä motivele pentru care filmul respectiv a avut o soartä atât de ingratä, si sä caute sä le evite, pe viitor.

La a doua întrebare (doar vag tangentä cu prima), cred cä un posibil räspuns ar fi urmätorul:
Dupä epuizarea minimalismului, cinematografia româneascä are sanse sä rämânä cu mostenirea lui, care ar putea fi de douä feluri:
- postminimalismul propriilor lui autori, care pot evolua spre noi mijloace de expresie, la fel cum au fäcut atâtia altii (Fellini, Antonioni si Visconti dupä iesirea din neorealism, multi francezi importanti dupä iesirea din La Nouvelle Vague, Forman dupä iesirea din Scoala Cehoslovacä - si chiar din Cehoslovacia propriu-zisä, etc.):
- o nouä identitate cinematograficä non-minimalistä, apärutä în siajul acestui curent; semne clare de cäutäri orientate destul de precis în acest sens dau Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, Titus Muntean, Bobby Päunescu, chiar si cuplul Rädulescu & de Raaf (filmul lor face deja pasi clari spre altceva, mai ales la nivelul imaginii - revendicatä de la Melissa).
Deci, minimalismul a fäcut pentru cinematografia româneascä enorm - cât nimeni si nimic n-a mai fäcut vreodatä (nici rusii care au mosit-o în jurul lui 1950, nici cineastii de mare talent ai anilor '70, nici tentativele de reforme avortate de dupä 1989). A ridicat-o pe picioare proprii si i-a arätat un drum. Dar nu putea s-o ducä de mânä mai mult de câtiva pasi! Noua cinematografie româneascä trebuie sä meargä singurä mai departe! Privind cu recunostintä spre minimalism, în continuare trebuie sä fim noi însine - altfel, ne präbusim iar, si numai din vina noasträ.

15 Jun 2010, 08:30	#72
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	Keepy, ai uitat cel putin o categorie: "onorabile dar trecute cu vederea" (printre care eu as înscrie "Caravana Cinematograficä", un film plin de calitäti, dar si cu unele defecte majore - în primul rând la nivel de scenariu). "Luna verde" e o penibilitate, deci nu avem ce discuta despre el. "Websitestory" încä n-am väzut. Prin urmare, nu cred cä trebuie sä "ne facem" ceva cu filmele care cad în uitare färä a fi neapärat slabe (ca al lui Titus Muntean). Procesul de selectie naturalä a produselor artistice a avut, are si va avea întotdeauna si asemenea deraieri, rateuri sau capricii. Ce ne dorim acum - o lume perfectä...? Singurii care trebuie sä "se facä" ceva cu acele filme sunt autorii lor - sä înteleagä motivele pentru care filmul respectiv a avut o soartä atât de ingratä, si sä caute sä le evite, pe viitor. La a doua întrebare (doar vag tangentä cu prima), cred cä un posibil räspuns ar fi urmätorul: Dupä epuizarea minimalismului, cinematografia româneascä are sanse sä rämânä cu mostenirea lui, care ar putea fi de douä feluri: - postminimalismul propriilor lui autori, care pot evolua spre noi mijloace de expresie, la fel cum au fäcut atâtia altii (Fellini, Antonioni si Visconti dupä iesirea din neorealism, multi francezi importanti dupä iesirea din La Nouvelle Vague, Forman dupä iesirea din Scoala Cehoslovacä - si chiar din Cehoslovacia propriu-zisä, etc.): - o nouä identitate cinematograficä non-minimalistä, apärutä în siajul acestui curent; semne clare de cäutäri orientate destul de precis în acest sens dau Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, Titus Muntean, Bobby Päunescu, chiar si cuplul Rädulescu & de Raaf (filmul lor face deja pasi clari spre altceva, mai ales la nivelul imaginii - revendicatä de la Melissa). Deci, minimalismul a fäcut pentru cinematografia româneascä enorm - cât nimeni si nimic n-a mai fäcut vreodatä (nici rusii care au mosit-o în jurul lui 1950, nici cineastii de mare talent ai anilor '70, nici tentativele de reforme avortate de dupä 1989). A ridicat-o pe picioare proprii si i-a arätat un drum. Dar nu putea s-o ducä de mânä mai mult de câtiva pasi! Noua cinematografie româneascä trebuie sä meargä singurä mai departe! Privind cu recunostintä spre minimalism, în continuare trebuie sä fim noi însine - altfel, ne präbusim iar, si numai din vina noasträ.