|
Interesant faptul ca amindoi ati ales drept preferate filmele mai putin definitorii dpdv stilistic pentru Sam.
Straw Dogs e si la mine in top undeva sus, e un film curajos, controversat la vremea lui (interzis chiar in Marea Britanie datorita "violentei exacerbate" - desi e perceputa mai mult la nivel senzorial decit vizual). Dintre toate filmele lui Peckinpah, cred că e singurul la care nu aş fi zis că-i regizat de el dacă nu ştiam lucrul ăsta dinainte. Deşi anumite asemănări există, mai ales cu The Wild Bunch – „spiritul de turmă”, asediul, infracţiunea realizată în colectiv (asta m-a dus cu gîndul şi la Portocala lui Kubrick în anumite momente), e destul de greu să-l vezi ca un film de Peckinpah, revizionist, mi-se-rup-ist, teribilist. Există asemănări de stil, la nivel motivaţional în speţă, dar de o cu totul altă factură. Filmul e o experienţă viscerală, pînă la urmă, presiunea şi ameninţarea devin aproape insuportabile, totul e claustrofobic, împingînd totul spre horror. De aceea, probabil, e unul dintre cele mai interesante – pentru că e, relativ, atipic.
The Getaway e, categoric, un film de referinţă în categoria action movies. În acelaşi timp, cred că e cel mai puţin caracteristic regizorului. A trecut ceva vreme de cînd l-am văzut, dar ţin minte că nu prea am descoperit multe elemente marca Peckinpah. Din cîte ştiu eu, a fost nevoit să facă filmul ăsta în criză de bani fiind, l-a avut în rol titular pe McQueen, un actor cu Hollywood coolness written all over him, un star în adevăratul înţeles al cuvîntului, cam greu de integrat în universul peckinpahian. Pur şi simplu mi s-a părut a fi un film prea „cuminte” pentru Sam.
|