Daca ALS scria pe undeva ca Porumboiu descopera in acest film transcendenta iata ca Gorzo l-a citit intrun mod opus :
''Capitularea tînărului poliţist în faţa superiorului său (care-l pune să definească termenul "conştiinţă") a fost interpretată în general ca o capitulare a decenţei în faţa totalitarismului, dar ce se întîmplă acolo e încă şi mai grav: în momentul acela de confuzie, tînărul întrezăreşte abisul - faptul că s-ar putea ca termenul "conştiinţă" să nu aibă alt sens în afară de cel pe care i-l dau oamenii, faptul că s-ar putea să nu existe nici o morală transcendentă, nici un criteriu dincolo de noi, nici un Dumnezeu, doar ceea ce reuşim (numai că de fapt nu reuşim) să stabilim prin cuvinte. Poliţist... e un mare film ateu. ''
Sau cum ar fi scris Nietzsche ;''Nu vom reuşi să ne debarasăm de Dumnezeu cât timp mai credem în gramatică''
http://agenda.liternet.ro/articol/11...AuroraIII.html