|
Goticul este prezent sub mai multe aspecte: azilul de nebuni, unul dintre elementele sine qua non ale oricărei povestiri gotice ce se respectă şi, totodată, scheletul pe care e construit întregul film; atmosfera generală ce tinde permanent spre morbid, decorurile, de la sălaşul doctorului, extras parcă dintr-un hammer englezesc, pînă la cimitirul în furtună; farul cu acea scară în spirală ce te duce cu gîndul la The Haunting, ori lacul năpădit de bălării, cu întreaga sa istorie ce împleteşte morbidul cu demenţa amintind de Crystal Lake-ul din Friday the 13th. Nu în ultimul rînd, coloana sonoră, ce mi-a adus aminte pe alocuri de Shining-ul lui Kubrick. Însăşi povestea de dragoste damnată ţine de gotic...
|