[rrs85]

Şi pe mine, una aromată... da'nu singură.

Şi mă mai relaxează enorm să mă uit la pozele făcute de mine, şi să-mi amintesc ce-am simţit când am apăsat pe declanşator, am aşa o memorie stranie a sentimentelor pe care le-am trăit atunci, memorie care-mi umple sufletul de aceeaşi unică fericire ori de câte ori le privesc. Sunt zile în care mă uit cu orele la pozele pe care le-am făcut în locuri dragi mie, munte etc... acum, nu ştiu dacă e chiar normală chestia asta.

Mie-mi place mai mult singur (doamna vrea romantisme, dulcegarii), e mai linistitor.. E perfect normal sa atzatzi (diacritice lipsa) anumite sentimente prin stimulul vazului, si eu o mai fac... Sunt de considerentul ca orice lucru care mie imi face placere, imi creaza o stare de bine se incadreaza perfect in normalitate...