Ahaaaa, mersi ca ati redenumit!
O sa reiau si aici ce am scris dincolo, la nouvellisti.
La femme d'a cote
Un film delicios, bun ca un tiramisu, cu accente prea dulci uneori, insa overall, gustos.
Cu Fanny Ardant si Gerard Depardieu in rolurile amantilor infideli, prinsi in volbura si vuietul unei relatii extraconjugale. Nu e insa o relatie extraconjugala oarecare, nici gratuita nu e, pentru ca cei doi se iubisera mistuitor in tinerete, inainte de a se fi casatorit. Nesansa lor insa este ca, odata casatoriti, sa nimereasca intr-un orasel de provincie, pe aceeasi strada, casa in casa.
Cum se intampla lucrurile, cum o iau razna relatiile, asta e mai mult sau mai putin firesc si frecvent, in anumite contexte. Ceeea ce este special la film insa este modul in care este prezentata povestea lui, si este atat de specifica New Wave-ului. Totul are forma unei relatari de tip reportaj: filmul incepe cu o doamna foarte placuta, pe la 50 de ani, care in fata unui teren de tenis ne promite o poveste tragica si foarte interesanta. Ea ne va relata despre ce s-a intamplat in casele celor doua cupluri conjugale si cum s-a ajuns la asa ceva.
Pe tot parcursul filmului, mai multe secvente se vor desfasura la acest club de tenis si cred ca asta este destul de simbolic (prietenul meu sustine ca acest tenis semnifica jocul dintre barbati si femei, mingea e cand la unul, cand la celalalt, si asta se intampla intr-adevar in film).