|
Am reusit sa vad ''Ma nuit chez Maud". Well, pana la sfarsit mi-a placut, nu zic nu. Mi-a placut s-o descopar pe Marie-Christine Barrault, cea care aici joaca rolul blondei de care Jean Louis se indragosteste in biserica iar in Stardust Memories-ul lui Woody Allen joaca rolul sotiei frantuzoaice a regizorului.
Asa cum bine observa Keep, discutiile despre Pascal si pariul lui, despre catolicism si religie in general sunt nefiresti, sa fim seriosi, cine vorbeste asa, in noaptea de Craciun (desi ar putea fi un bun prilej de a face filosofia religiei) la un pahar de bautura, in prezenta unei femei semi-dezbracate care te invita in pat langa ea si te anunta ca doarme complet goala?
Cele doua modele de femei, desi atat de diferite, sunt parca o apa si-un pamant. Optiunea religioasa, de a crede sau a nu crede, nu le diferentiaza. Chiar daca una din ele are cruce si icoane pe pereti si merge la biserica regulat iar cealalta nu crede in nimic, amandoua au avut amanti si amandoua vad cumva lucrurile la fel.
Ce mi-a atras in mod deosebit atentia este faptul ca, desi personajul masculin central trece de la o discutie cu o femeie la o discutie cu o alta femeie, impresia care se creeaza este ca disutia este aceeasi, pe aceleasi teme, cu aceeasi persoana. Nici o diferenta de nici un fel.
Nu as sti sa zic ce mi-a placut. Nu mi s-a mai parut lent filmul, nici prea complicat. Cred ca mi-a placut foarte mult de Francoise Fabian iar jean Louis Trintignant are un personaj interesant, cu toate ca antipatic pt mine: e interesant pt ca e complex, dinamic, introspect, se cauta pe el dar enervant pt ca e confuz, are niste principii pe care le enunta credibil dar care dupa 2 minute vom constata ca sunt false. E inselator, instabil, nu poti avea incredere in el.
De fapt m-am razgandit. Nu mi-a placut in mod deosebit filmul.
|