De acord cu un anumit aspect. Cliseul legat de coolness vs nerdness: secventza cu ochelarista care intreaba de Chanel iar cele 3 prietene "cool" o ignora e demna de dispret. Stim cum stau lucrurile in realitate, nu mai avem nevoie sa ni se tot bage pe git asemenea chestii.
In schimb, nu am perceput personajul directoarei rau si dur, l-am vazut ca pe un personaj pragmatic, prin biroul careia s-au perindat probabil nshpe mii de asemenea exemplare naive, o femeie care a vazut tot ceea ce era de vazut si care stie ca nu prea are rost sa te bati cu morile de vint. De asemenea, tatal nu mi s-a parut chiar un cliseu, e un personaj un pic mai complex, cred, asta si datorita interpretarii nuantate a lui Molina.
Cea mai lame secventa mi s-a parut dulcegaria cu Parisul.
Ca tot vorbeam de clisee...