|
L-am vazut si eu aseara si imi pare foarte rau ca am facut asta. Unde-s filmele englezesti de alta data, ca asta a fost un film american siropos tipic?
Plin de clisee si de simplisme. sa dau cateva exemple, sub forma unor intrebari: de ce trebuia neaparat ca cele doua prietene ale lui Jenny sa fie uratzele cu spume, si numai ea, Jenny, dragutza? De ce trebuia ca directoarea facultatii sa fie tipologia tipica (!) de directoare rea, dura? De ce este Jenny atat de stupida si ajunge sa promoveze (aproape ca o face politic) valori atat de frivole si nesemnificative precum "concerte de jazz, cantece frantuzesti, petreceri, dezmatz"? i mean, wth, is that all that she wants? M-a infiorat simplitatea aceasta, dorintele astea patimase strigate pe un ton patimas, ai fi zis ca propovaduieste venirea vreunei apocalipse? Apoi, de ce tatal ei trebuie sa fie atat de extrem dur, rau, batut in cap, cu ochelari de cal? Si de ce prietena blonda din cercul lui David trebuie sa fie iarasi, prototipul tipic de blonda proasta, curva, ignoranta, party-goer, shopping addict?
Nu putem gandi decat in astfel de clisee, sau cum? Tot ce e in filmul asta e atins de pana vrajita a cliseului cel mai la indemana. Abia, abia am tras de mine sa-l vad.
Cel mai fain actor a fost scolarul care ii facea curte lui Jenny, the teddy boy-ul acela fastacit si neindemanatic. Super actor, stie cineva cum il cheama? Muream de ras cand il vedeam impleticindu-se in cuvinte, timiditatea si naivitatea lui sunt adorabile iar modul in care a interpretat personajul merita multe, multe premii.
Overall, nota 4.
|